Odată cu scăderea popularității westernurilor în anii 1970, au apărut tot felul de interpretări ciudate ale genului. De la controversatul și tulburătorul „El Topo” (de care Roger Ebert era fan) până la comedia western a lui Jeff Bridges, „Rancho Deluxe”, anii '70 au fost o perioadă ciudată pentru genul odinioară atât de popular. „The Villain” din 1979 este însă una dintre cele mai puțin reușite încercări de a parodia genul, regizorul Hal Neeham încercând să producă propriul său „Blazing Saddles”, dar eșuând în aproape toate privințele. Ca atare, vedeta Arnold Schwarzenegger este probabil bucuros că această apariție din filmografia sa a fost în mare parte uitată, deși rămâne o pată majoră în cariera sa.
„El Topo” a dat startul mișcării suprarealiste și experimentale Acid Western din acea perioadă, înainte ca „Blazing Saddles” să arate cum se fac parodiile western în 1974. „The Villain”, cunoscut și sub numele de „Cactus Jack” în Marea Britanie și Australia, a decis apoi să ia o direcție ușor diferită, punând întrebarea: „Ce-ar fi dacă ar exista un film parodic western care să fie și un omagiu adus desenelor animate ale Warner Bros. Wile E. Coyote și Road Runner ale Warner Bros.?” Inutil să spunem că rezultatul nu a fost tocmai un succes, deși este un film curios de urmărit și îl prezintă pe Arnie într-unul dintre primele sale roluri, înainte de „Conan Barbarul”.
Din păcate, filmul nu a avut succes la box-office. Mai mult, criticii nu au fost prea impresionați de omagiul adus desenelor animate clasice. De fapt, nu au fost impresionați de aproape nimic, de la interpretare la regie, motiv pentru care nu este deloc surprinzător că, până în prezent, „The Villain” este singurul film din filmografia lui Schwarzenegger cu un scor de 0% pe Rotten Tomatoes.
The Villain” a fost regizat de Hal Needham, un fost cascador care, în calitate de regizor, este cunoscut mai ales pentru filmele cu Burt Reynolds. Până să realizeze „The Villain”, el îl regizase deja pe Reynolds în „Smokey and the Bandit” din 1977 și „Hooper” din 1978 și urma să colaboreze cu actorul în „The Cannonball Run” din 1981 și „Stroker Ace” din 1983. Cu comedia sa western din 1979, însă, a luat o pauză de la actorii principali cu mustață pentru a-l regiza pe Kirk Douglas, care... stați, da, chiar avea mustață în film. Douglas a primit, în mod firesc, rolul principal în „The Villain”, deși ar fi putut refuza onoarea dacă ar fi știut cum va ieși filmul — pe care Needham l-a descris într-o ediție din 1978 a „The Hollywood Reporter” ca fiind „un desen animat «Road Runner» realizat cu personaje reale”.
Sunt multe lucruri în neregulă cu „The Villain”, de la lipsa impresionantă de glume la interpretarea actoricească și unele portretizări insensibile ale indigenilor americani. Apoi, mai este și Arnold Schwarzenegger, care în 1979 încă învăța cum să-și controleze prezența pe ecran, adică pur și simplu nu știa să joace. Nu este chiar atât de rău precum interpretarea sa scandalos de proastă dintr-un episod din 1977 al serialului „The Streets of San Francisco”, în care a jucat rolul unui culturist criminal în serie (și prin „a jucat” mă refer la faptul că a țipat timp de o oră), dar nu este cu mult mai bun.
Gene Siskel a fost la fel de dur ca întotdeauna, acordând filmului o singură stea și scriind: „Villain este ca Road Runner, dar nu este amuzant”. În loc să fie un omagiu adus îndrăgitului desen animat al Warner Bros., Siskel a numit filmul „o copie fidelă”, scriind: „Schwarzenegger arată și sună ridicol, dar nu amuzant”. Acesta a fost, în mare, tonul recenziilor, Linda Gross de la The Los Angeles Times scriind: „Personajele sunt ca niște desene animate, iar umorul larg și burlesc este prea simplu pentru a fi parodiat”. Astfel, în ciuda faptului că „The Villain” are doar șapte recenzii pe Rotten Tomatoes, scorul său de 0% pare justificat.
Dubla crimă a regizorului Rob Reiner și a soției sale, Michele Singer Reiner, în casa lor din Los Angeles a zguduit Hollywoodul și scena politică din Statele Unite.