Captain America: The First Avenger, supersoldatul

   In Rusia, Ucraina si Coreea de Sud, Marvel a scos filmul doar cu titulatura First Avenger, omitandu-l din combinatie pe Captain America pentru a nu racai retina si timpanul nationalismului local ce nu inghite prea usor atitudini pro-americane. Insa pelicula e atat de plin de simboluri, vorbe inaltatoare si trimiteri favorabile catre Unchiul Sam incat vizitatorii salilor de cinema de oriunde din lume ar putea fi usor de indispus. Tuturor as vrea sa le amintesc de ditamai ofensiva pe frontul de marketing a unei corporatii americane ce sarbatoreste zilele acestea cifre aniversare rotunde si a carei omniprezenta in viata de zi cu zi e datatoare de efecte mult mai subversive. Deci domnule capitan America, bine ai venit si te vom lua asa cum esti.

   Si in prima ora de film esti foarte bine lucrat. Un supererou de moda veche – pipernicit pe calculator, bolnavicios in acte si visand la inrolare in armata in loc de gagici. Desi slab la stat si stalcit mereu in bataie fiindca nu e genul care sa-si ia picioarele la spinare, Steve Rogers are personalitatea, inteligenta si mai ales valorile necesare pentru un experiment medical top-secret, acela de “inventare” a unor supersoldati. Ceea ce si ajunge. Nu unul nemuritor, slava Domnului, ci doar unul cu mult peste performantele unui soldat obisnuit. Si cam de unul singur, fiindca doctorasul sau da coltul inainte de a transforma experimentul in productie de serie. Rabdarea si credibilitatea constructiei capitanului America ridica filmul mult peste recentii Thor si Green Lantern, iar aerul retro sic e delicios. In tabara opusa, baietii cei rai, cu zvastica pe echipamentul de munca, cauta un artefact nordic intr-o atmosfera care aduce aminte foarte bine de trilogia originala Indiana Jones. Suntem bine ancorati istoric alternativ, iar filmul e captivant in tusele sale de spionaj si ocultism.

   De la momentul transformarii insa, nu se schimba doar eroul, ci si filmul. Secventele in care Captain America e folosit pe post de urs de circ, aratat multimii si marketat ca un star pentru a stoarce donatii, sunt un pic cam lungi. Desi ele explica perfect si intr-o cheie autoironica cum a ajuns personajul nostru la costumul mulat  si scutul in culorile drapelului american, se pierde prea mult timp. Mai ales ca mai tarziu, cand vine momentul luptei propriu-zise, filmul intra intr-o graba inexplicabila si montajul e chiar modest. Nici adversarul nu mai detine forta aparenta initial. Hidra (un serviciu special nazist) se desprinde de sub tutela Fuhrer-ului si liderul ei, Red Skull (machiaj si accent a la Arnold), vrea TOT. Care tot? Buna intrebare. Raspunsul nu e foarte clar. Nici dragostea fulgeratoare a capitanului nu iese din cateva momente sablon intre care nu pare sa existe nimic.
   
   Chris Evans e exact acolo unde trebuie, deja invatat cu postura de supererou pe care a mai incercat-o in Fantastic Four unde era Johnny Storm, iar castul secundar il sustine onest - Stanley Tucci din rolul savantului german cu accent evreiesc, Tommy Lee Jones executandu-si rolul de general in stilul unui buldog aspru, Hayley Atwell, singura prezenta feminina, cu un moment lady in red si nu in ultimul rand constanteanul nostru (re)cunoscut (d)in Gossip Girl, Sebastian Stan.

   La final nu veti avea nicio revelatie, cu exceptia teaser trailerului de la The Avengers (la finalul genericului), nu va va incerca niciun sentiment profund de a va schimba viata in vreun fel, dar nici nu veti regreta ca ati dat banii pe bilet. Ceea ce in vremurile hiperinflationiste de supereroi in care traim, trebuie sa recunoasteti, e mare lucru.

Verdict: 3/5, bun

Pentru: amatori de film si popcorn