Cele mai bune 7 filme cu Brigitte Bardot

Legendă absolută a culturii franceze, Brigitte Bardot apare pe rând ca femeie-copil în „Et Dieu créa... la femme”, la culmea senzualității în „Le Mépris”, tulburătoare în rolul acuzatei în „La Vérité...” Revenim asupra acestor filme cult, care au făcut-o pe B.B. să intre în legendă.

 

„Le Trou normand” de Jean Boyer (1952)

În fața camerei lui Jean Boyer, Brigitte Bardot, în vârstă de doar 18 ani, face primii pași în cinema. Ea o interpretează pe Javotte Lemoine, o tânără drăguță folosită de mama ei pentru a-l păcăli pe naivul și simplul Hippolyte (Bourvil), care trebuie să obțină un certificat de studii pentru a primi o moștenire. O comedie simpatică filmată în Normandia, care a fost totuși un calvar pentru actriță, care a mărturisit în autobiografia sa „Initiales B.B.”, apărută în 1996: „Dacă iadul există pe pământ, acest prim film a fost un exemplu al lui”. Maltratată de echipă, de producători nesinceri și de actori batjocoritori, tânăra a fost la un pas de a renunța la cariera sa.

 

„Et Dieu… créa la femme” („Și Dumnezeu a creat femeia”) de Roger Vadim (1956)

Acest lungmetraj o va propulsa pe Brigitte Bardot în rangul de sex-simbol interplanetar. În „Et Dieu... créa la femme”, personajul interpretat de actrița în vârstă de 18 ani este curtat de trei bărbați.

 

 

„La Mariée est trop belle” („Mireasa este prea frumoasă”), de Pierre Gaspard-Huit (1956)

Brigitte Bardot este Chouchou, o tânără provincială devenită cover-girl la modă în Paris, care se îndrăgostește de Michel (Louis Jourdan), amantul lui Judith (Micheline Presle), redactorul-șef care a lansat-o. Dar, la început, Michel rămâne insensibil la farmecele tinerei, care face tot posibilul să-l facă gelos, afișându-se în brațele manechinelor și fotografilor. O stratagemă veche ca lumea, care însă își va dovedi eficacitatea. Sex-appeal-ul lui BB, farmecul lui Louis Jourdan... Acest joc al înșelăciunilor semnat de Pierre Gaspard-Huit este la fel de irezistibil, la 63 de ani de la lansare.

 

 

„Voulez-vous danser avec moi?” („Vreți să dansați cu mine?”) de Michel Boisrond (1959)

În acest film al lui Michel Boisrond, în care joacă alături de Serge Gainsbourg, Brigitte Bardot este Virginie, o tânără hotărâtă care investighează moartea amantei soțului ei. Pretinzând că este profesoară, eroina ne oferă o adevărată lecție de dans și eleganță. Încălțată cu pantofi cu toc înalt din lac negru, ea își mișcă șoldurile și își învârte fusta albastră și albă cu volane. O piesă generoasă, compusă din mai multe jupoane, care îi subliniază talia de balerină și lansează definitiv moda vichy în Franța.

 

 

„La Vérité de Henri-Georges Clouzot” („Adevărul lui Henri-Georges Clouzot”) (1960)

Pelicula povestește procesul unei tinere, Dominique Marceau, acuzată că și-a ucis iubitul, Gilbert Tellier. Chiar dacă nu a confirmat niciodată acest lucru, Henri-Georges Clouzot s-a inspirat în mod evident dintr-unul dintre cele mai celebre cazuri din anii 1950: cazul Pauline Dubuisson. În 1953, această franțuzoaică cu un trecut tulbure în timpul Ocupației a fost condamnată la muncă silnică pe viață pentru uciderea fostului ei iubit, Félix Bailly, în apartamentul său parizian din arondismentul XV. Obișnuită cu comediile ușoare, Brigitte Bardot surprinde spectatorii cu acest rol tragic, croit special pentru ea, întrucât acest personaj complex reflectă propria ei viață. „Clouzot a scos din mine un film extraordinar. Este cel mai bun film al meu”, confesa B.B. pentru „Vogue Hommes” în 2012.

 

 

„Le Mépris” („Disprețul”) de Jean-Luc Godard (1963)

La mai bine de 50 de ani de la lansare, rămâne unul dintre filmele cheie din opera lui Jean-Luc Godard și, fără îndoială, cel mai marcant rol din cariera Brigittei Bardot. „Disprețul” povestește destrămarea cuplului format din Paul (Michel Piccoli), un scenarist însărcinat să termine adaptarea cinematografică a romanului Ulise pregătită de regizorul Fritz Lang (în propriul său rol), și soția sa Camille (Brigitte Bardot). Când Paul o îndeamnă pe aceasta din urmă să urce singură în mașina unui actor pentru o călătorie, Camille vede în acest gest o dovadă că soțul ei încearcă să o transforme într-un obiect al dorinței pentru a-și satisface ego-ul. Și disprețul se instalează. Un film care vorbește despre iubire și neînțelegeri, dar și despre cinema și imagine. Ca fapt divers, odată ce montajul filmului a fost terminat, producătorul Sam Levine l-ar fi somat pe Jean-Luc Godard să adauge scene de nuditate, declarând „Nu, nu, nu e bine, vreau să văd fundul lui Bardot”, pentru a atrage publicul. O cerere care va da naștere celei mai celebre replici din film, faimoasa „Și fundul meu, îți place fundul meu?”. O poveste modernă pe fundalul unei tragedii grecești, susținută de răceala lui Bardot, decorul sublim al vilei Malaparte și coloana sonoră semnată de Georges Delerue, de văzut și revăzut...

 

„Viva Maria!”

de Louis Malle (1965)

La începutul secolului XX, în republica San Miguel, Brigitte Bardot și Jeanne Moreau joacă rolul unor dansatoare de music-hall când decid, din dragoste, să se alăture cauzei revoluției. Un tandem exploziv format de Louis Malle, care semnează aici un western senzual, dar călduț, de care ne amintim mai ales scena de striptease pe fondul unui cancan în fața unei mulțimi de mexicani în delir.