Cele mai celebre scandaluri care au marcat istoria de 65 de ani a Festivalului de Film de la Cannes

Anul trecut, Lars von Trier ii scandaliza pe cei de la Cannes cu declaratiile sale incendiare in care isi arata simpatia fata de Hitler, la conferinta de presa pentru Melancholia, filmul cu care a intrat in competitie pentru marele premiu,  Palme d'Or. N-a castigat marele premiu, ba chiar a fost numit "persona non grata" si dat afara, dupa ce a declarat ca-l intelege pe Hitler.

Acesta n-a fost prima data cand regizorul danez a scandalizat publicul. In 2009,  Lars von Trier i-a lasat muti pe cei prezenti la Cannes, in timpul vizionarii filmului sau Antichristul, promovat drept cel mai socant film din istoria Festivalului de la Cannes si pe care criticii l-au numit unul dintre cele mai scarboase filme din istorie.  In timpul vizionarii, unii dintre spectatori au lesinat, iar altora li s-a facut rau dupa ce au vazut scene de tortura, cruzime si organe genitale mutilate. Reactiile au fost vehemente, insa regizorul danez a explicat ca acest film l-a ajutat sa se vindece de depresie. "Nu am nici o explicatie pentru Antichrist decat ca este cel mai important film din cariera mea si in care cred enorm."

Insa, Lars von Trier nu este primul care i-a suparat pe cei aflati la Cannes. Istoria scandalurilor la Cannes incepe cu mult inainte. In 1953 documentarul lui Alain Resnais despre lagarele naziste de exterminare, intitulat "Nuit et brouillard", a fost retras din selectia oficiala la insistenta delegatiei germane. In 1959, un alt film de Resnais, "Hiroshima mon amour", a fost retras din competitie, de aceasta data la cererea americanilor.

Un scandal de proportii a fost si in 1954, cand Festivalul a traversat una dintre cele mai dure crize de imagine. Starleta franceza Simone Silva a fost fotografiata in imagini indecente alaturi de actorul Robert Mitchum. Pozele cu ei au facut inconjurul lumii la vremea respectiva. Rezultatul? Ea a fost data afara de la Cannes iar Robert Mitchum si nevasta sa si-au facut si ei valizele.

Se spune ca un fotograf si-a rupt mana si un altul piciorul in incercarea de-a surprinde imaginile compromitatoare. Insa asta nu a fost totul. Ziaristii americani au crucificat festivalul numind Cannes-ul o capitala a desfraului si a viciilor. Biserica Catolica s-a implicat si ea in scandal iar sub presiune producatorii americani au amenintat ca-si retrag filmele. Incidentul diplomatic se incheie dupa ce presedintele festivalului,  Favre Le Bret, zboara la Los Angeles si isi cere oficial scuze.  Publicitatea generata de acest scandal a propulsat-o pe Silva intr-un studio de film la Hollywood, dar din pacate pentru Simone Silva s-a sfarsit tragic, ea se sinucide cativa ani mai tarziu.

In 1958, festivalul a fost la un pas sa nu se mai tina, din cauza conflictelor dintre Franta si Algeria. Editia din acel an a fost una saracacioasa, invitatii au plecat mai devreme, multi dintre jurnalisti n-au fost prezenti si gala de incheiere nu s-a mai tinut.

Evenimentele politice si sociale din din mai '68, o perioada in care francezii protestau agresiv fata de regimul politic, au marcat din  plin desfasurarea festivalului. François Truffaut si Jean-Luc Godard se agata de o cortina pe scena pentru a impiedica proiectia unui film. "Eu va vorbesc despre solidaritatea cu muncitorii care au ocupat uzinele Renault, iar voi imi vorbiti despre calatorii si prim-planuri", a declarat Godard. In frenezia generala, Festivalul de Film de la Cannes s-a intrerupt pe 19 mai, cu 5 zile inainte de termen.

Unul dintre cele mai celebre filme, "La dolce vita" a lui Federico Fellini, n-a fost deloc bine primit. Desi a castigat Palme d'Or-ul in 1960, publicul a boicotat momentul decernarii trofeului prin fluieraturi. Pelicula a fost interzisa in mai multe tari si a starnit un scandal imens pentru ca Biserica Catolica a considerat ca a luat in deradere religia.

Un nou scandal a izbucnit la Cannes dupa proiectiile filmelor "La grande bouffe" de Marco Ferreri si "La maman et la putain" de Jean Eustache. Cannes-ul reflecta framantarile anilor '70: interventia violenta a fortelor din Compagnies Républicaines de Sécurité (CRS) cu ocazia proiectiei in afara competitiei a unui film ce militeaza pentru acceptarea avorturilor, "Histoire d'A", in 1974. Un terorist necunoscut a decedat in explozia automobilului sau un an mai tarziu.
 

In 1976, extrem de crudul "Empire des sens/In the realm of the senses" de Nagisa Oshima, prezentat in sectiunea Quinzaine des réalisateurs, i-a facut pe toti spectatorii sa fuga din sala de proiectie. Filmul erotic prezentat in cadrul selectiei oficiale a Festivalului de Film de la Cannes din 1976, inspirat dintr-o intamplare reala, petrecuta la Tokio, in anii '30. Sada Abe, fosta prostituata, devenita servitoare in casa lui Kichizo, isi seduce stapanul, atragandu-l intr-o relatie sexuala primejdios de intensa. Pe masura ce amantii devin tot mai obsedati unul de celalalt, jocurile sexuale sunt tot mai agresive, oferindu-le experiente-limita, in care viata insasi pare sa nu mai aiba importanta. Regizorul Nagisa Oshima si-a socat publicul prin scenele explicite si a fost acuzat de multi ca trece granita dintre arta si pornografie.

Un alt moment care a starnit valva a fost oferit de regizorul fancez Maurice Pialat, care a primit Palme d'Or pentru filmul "Sous le soleil de Satan" in 1987. "Daca voi nu ma iubiti, pot sa va spun ca nici eu nu va iubesc", a declarat cineastul francez, in fluieraturile publicului prezent in sala.

Armageddonul lui Michael Bay n-a facut decat sa ii amuze pe spectatorii de la Cannes, care au ras de dialogurile puerile dintre personaje si n-au fost deloc impresionati de moartea eroica a lui Bruce Willis. Criticul de film Roger Ebert spunea ca a avut impresia ca a vazut un trailer de 160 de minute, alaturandu-se criticilor care au declarat ca au simtit ca au vazut un film neterminat.

In 1999, David Cronenberg, care a fost presedintele juriului in acel an a reusit sa ii nemultumeasca pe toti cu alegerile sale, care a acordat Palme d'Or filmului "Rosetta" de fratii Dardenne, trei premii peliculei "L'Humanité" de Bruno Dumont si doar o mentiune filmului "Totul despre mama mea" de Pedro Almodovar, foarte apreciat de majoritatea spectatorilor de la Cannes.

Vincent Gallo a reusit sa enerveze pe toata lumea cu filmul sau "The Brown Bunny", aflat in competiti pentru Palme d'Or in 2004. La vizionare, cei mai multi spectatori au parasit sala dupa jumatate din film, iar cei care au ramas au huiduit la final. Rogert Ebert a numit pelicula lui Gallo drept "cel mai prost film din istoria Cannesului", iar acesta i-a raspuns lui Eber ca "este un porc gras". Ebert i-a raspuns ca "intr-o zi eu voi ajunge slab, dar Vincent Gallo va fi intotdeauna regizorul filmului The Brow Bunny". Din pacate Gallo n-a stiut cand sa se opreasca si a inceput sa se laude ca el este cel care l-a blestemat pe critic sa aiba cancer la prostata, boala cu care a fost diagnosticat cateva luni mai tarziu. Totusi, mai tarziu regizorul s-a potolit si a editat filmul luand in considerare recenziile negative primite si indicatiile, inclusiv cele ale lui Ebert.

Michael Moore a reusit sa creeze isterie la Cannesul din 2004 cu documentarul sau "Farenheit 9/11", care i-a revoltat pe americani si sustinatorii lui Bush. Cei prezenti la festival au huiduit momentul in care Tarantino i-a inmanat acestuia Palm d'Or-ul, iar Disney a refuzat sa mai lanseze filmul. In final, Moore a gasit un alt distribuitor si a strans 100 de milioane de dolari incasari cu filmul sau. Insa scandalul de la Cannes a ramas unul dintre cele mai mediatizate din istoria festivalului.
 

In 2006, actorul britanic Sacha Baron Cohen i-a socat pe francezi dupa ce a aparut in celebrul costum de baie al lui Borat, pe plajele insorite de la Cannes. Acestia au fost scandalizati de aparitia actorului, mai ales ca tinuta sa lasa foarte putin loc imaginatiei si a fost considerata o aparitie dezgustatoare, deloc in tonul festivitatii.