Dallas Buyers Club: un film magnific, cu interpretari geniale

"Nu exista nimic pe lumea asta care sa-l poata ucida in 30 de zile pe Ron Woodrof" (Matthew McConaughey in Dallas Buyers Club)

Dallas Buyers Club nu este un film usor de digerat, dar daca treci de scenele sfasietoare si de subiectul delicat, vei gasi si niste momente absolut emotionante despre triumful spiritului uman, despre dorinta de a trai, mai ales cand stii ca viata nu iti mai ofera prea multe sanse.

Regizat de Jean Marc Vallee, filmul este un triumf de toate planurile. Dupa ce a fost refuzat de peste o suta de ori, timp de 20 de ani, povestea lui Ron Woodrof si-a gasit in sfarsit sansa de a fi spusa. Si Doamne, in ce mod e spusa. Matthew McConaughey face, cu siguranta, rolul vietii. In acest an, frumuselul Hollywood-ului a avut curajul sa isi reinventeze cariera cu filme ca Mud, The Wolf of Wall Street si bineinteles, Dallas Buyers Club. De mentionat si munca sa deosebita in serialul True Detective, pentru care ar merita un Oscar separat.

Dupa ce timp de doi ani a refuzat orice rol asemanator cu cele pe care le jucase in trecut, actorul de 44 de ani a pornit in cautarea rolului unei vieti. Si l-a gasit dupa ce producatorii i-au oferit rolul principal in drama Dallas Buyers Club, in regia lui Jean Marc Valle, despre lumea bolnavilor de SIDA in anii '80. In film, este joaca rolul lui Ron Woodroof, personaj real, care a reusit prin cazul sau delicat sa schimbe sistemul. Diagonistat cu HIV, acestuia i s-au dat doar 30 de zile de viata, insa a mai trait 7 ani. In aceasta perioada, s-a razvratit impotriva sistemului medical, a refuzat medicamentele oferite si netestate si a adus pe piata neagra medicamente alternative, care i-au si prelungit viata. Alaturi de partenerul sau, Rayon, un transsexual bolnav de SIDA (un Jared Leto magnific) au infiintat acest Dallas Buyers Club, unde bolnavii de SIDA se puteau inscrie si pentru o taxa modica primeau lunar aceste medicamente alternative.

Filmul este regizat superb, cu cadre lungi, neintrerupte, pentru a accenta realismul situatiei. Dialogurile sunt excelente, cu replici naturale si uneori, incarcate cu un umor negru, care iti mai ridica din atmosfera apasatoare a situatiilor prin care trec personajele filmului. 

Lumea bolnavilor de SIDA este redata cu o atentie sporita la detalii, insa un lucru este clar: filmul este total sustinut de interpretarile celor doi actori geniali Matthew McConaughey si Jared Leto. Amandoi sunt greu de recunoscut, transformati si aduc pe ecrane portretele a doi oameni chinuiti de boala si de propriile trairi. Insa ce mi-a placut: nici unul dintre eroi nu este luat in deradere, nu este ridiculizat sau transformat intr-o victima a propriilor erori, de care societatea nu vrea sa auda.

Homofobia si respingerea de catre societate exista si in cazul lor, amandoi fiind pusi in situatii grele, dar dorinta lor de a trai le invinge pe toate, in special in cazul lui Ron. Desi la inceput, ti-e greu sa empatizezi cu el, fiind portretizat ca  un electrician homofob din Texas, fara prea multe lucruri bune in viata si cu un comportament nu tocmai placut, la final ajunge sa iti fie simpatic. Ron nu este un personaj care se schimba total, in esenta el ramane acelasi acelasi, insa alege sa isi foloseasca toate resursele pentru a schimba ceva. I se pare incredibil ca este bolnav de SIDA, considerand ca este imposibil sa iei SIDA daca nu esti homosexual, insa vrea sa se lupte cu sistemul pentru a demonstra ca lucrurile trebuie schimbate.  El incepe sa se documenteze despre virusul HIV, ce tratament sa urmeze, si tinand cont ca atunci nu se stiau foarte multe despre cum se dezvolta si cum poate fi tratata aceasta boala, Ron va trebui sa isi faca singur o sinteza si sa traga singur concluziile. Filmul in sine nu vine sa tina o pledoarie despre bolnavii de SIDA, ci mai degraba este povestea specifica a unui individ care incearca singur sa isi prelungeasca viata, dupa ce i se spune ca mai are 30 de zile trait.

La antiteza cu Ron este personajul Rayon, un transsexual dependent de droguri si bolnav de SIDA. De la prima sa aparitie, nu iti poti lua ochii de la ea, de la Rayon. Si asta este meritul lui Jared Leto, care face un rol absolut genial. In loc sa il transforme intr-o drama queen, Leto l-a facut pe Rayon o fiinta delicata, cu un suflet mare, dar al carui destin este inevitabil. Si totusi, Rayon va fi cel care ii schimba viata lui Ron, facandu-l sa priveasca cu alti ochi lumea bolnavilor de SIDA si ii gaseste in el un adevarat prieten, singurul care ii sta aproape dupa ce Ron este parasit de toata lumea din cauza bolii sale. Rayon este sufletul acestui film si este greu sa nu te atinga drama pe care o traieste atunci cand striga din suflet. "Doamne, nu vreau sa mor". Jared Leto a slabit si el enorm de mult, iar sub machiajul genial, ti-e greu sa iti dai seama cine este. Dar mai mult de atat, Leto s-a pierdut in personaj, l-a trait si l-a jucat ca si cum el insusi ar fi Rayon. Din punctul meu de vedere, el face cel mai impresionant rol al anului, pentru ca este o surpriza totala, dupa ce 6 ani de zile a stat departe de lumea filmului, preferand sa se axeze pe muzica.

Dallas Buyers Club este un film despre dorinta de a trai si nu despre moarte, si intr-o oarecare masura este o poveste care balanseaza spre triumf, nu spre cadere. Ron a invins totul in viata, inclusiv moartea atat cat a putut. Nu s-a conformat nici unei reguli si a reusit sa isi foloseasca toate atuurile pentru o cauza nobila, chiar daca atunci cand o facea nu isi dadea seama de impact.

Desi gurile rele au zis ca cei doi au castigat Oscarurile pentru ca au portretizat doi bolnavi de SIDA si au slabit enorm, un sacrificiu apreciat mereu de Academia Americana de Film, interpretarile lor trec mult de acest cliseu: McConaughey si Leto aduc perspective diferite unor personaje care au trait in realitate si care nu s-au lasat infranti (in special Ron.) Ei reusesc sa ofere doua personaje puternice, impresionante si mai ales sa arate ca in orice individ, oricat de neinsemnat ar parea, exista o forta a spiritului uman gata sa iasa la suprafata atunci cand viata te incearca.

Pentru mine, Dallas Buyers Club este un film exceptional si care ofera doua dintre cele mai bune interpretari pe care le-am vazut in ultimul deceniu. Da, mi-a placut de ei si am iubit acest film de la prima scena si pana la ultima. Uneori, unele filme iti intra pe sub piele in mod inexplicabil si nu le poti uita niciodata. Si asta mi s-a intamplat mie cu Dallas Buyers Club...

Verdict: 10/10, exceptional