Daniel Day-Lewis: viata ciudata a unui star izolat ce poate scrie istorie, sacrificiile pentru care a fost numit cel mai mare actor in viata

In 2008, cand a fost premiat cu al doilea Oscar din cariera pentru magnificul rol al lui Daniel Plainview din There Will Be Blood al lui Paul Thomas Anderson, toata presa britanica si americana i-a acordat titlul de cel mai mare actor in viata. In varsta de 55 de ani, actorul indragostit de Dublin, insa nascut in Greenwich, Londra, are sansa sa demonstreze pe deplin ca este cel mai mare actor din istorie - daca va castiga pentru a treia ora in cariera Oscarul la categoria cel mai bun actor intr-un rol principal, o performanta nemaintalnita pana acum in lumea actoriei masculine. Pana acum doar doi actori se lauda cu 3 statuete Oscar, insa niciunul nu le-a obtinut pe toate pentru cel mai bun rol principal masculin. Jack Nicholson are 3 premii Oscar, insa unul este pentru rol secundar, in timp ce Walter Brennan are 3 Oscaruri, toate castigate pentru roluri secundare.
 

In presa britanica Daniel Day-Lewis si-a castigat numele de actor genial, insa retras, ciudat si care refuza cu incapatanare lumina reflectoarelor. Actorul este cunoscut pentru usurinta cu care imita accente, iar acest lucru isi regaseste explicatia chiar in copilaria sa. Pana in 2008, timp de 10 ani a dus o existenta izolata intr-o proprietate de 50 de acri in muntii din County Wicklow, Irlanda. In ultimii 10 ani a facut doar 5 filme: pentru 3 dintre acestea a primit valuri de laude, starnind admiratia tuturor. Primul este Gangs of New York din 2002 in regia lui Martin Scorsese unde il joaca pe violentul stapan al New York-ului Bill 'The Butcher' Cutting, intr-un extraordinar film care arata cum s-a nascut America de azi. Renumitul producator de film Harvey Weinstein a povestit ca Daniel Day-Lewis lucra ca cizmar in Florenta, Italia, inainte ca DiCaprio si Martin Scorsese sa-l "pacaleasca" sa vina la New York pentru filmarile de la Gangs of New York.

S-a spus despre el ca a ascultat pe toata durata filmarilor de la Gangs of New York muzica lui Eminem pentru a-si mentine un nivel ridicat de agresiune. S-a certat pe platouri cu Liam Neeson, acesta din urma fiind furios pentru ca Daniel, cunoscut pentru metoda lui drastica de a intra in pielea personajelor,  refuza in afara filmarilor sa i se adreseze pe numele adevarat. A filmat fara intrerupere o scena de lupta cu Leonardo DiCaprio in acelasi film, desi starul din Titanic i-a rupt nasul.

Al doilea sau mare film din ultimul deceniu a venit odata cu There Will Be Blood unde creeaza unul dintre cele mai complexe si penetrante portrete actoricesti vazute in ultimii ani: un petrolist excentric ce nu are in viata decat o singura competitie de castigat: cea cu sine. Si pentru acest rol britanicul si-a impins la maxim excentricitatile. Daniel Day-Lewis a ramas in pielea personajului pe toata durata filmarilor si  a trait in izolare timp de 3 ani pentru a pregati acest rol. "Imi doresc ca atunci cand cineva imi pune camera in fata ochilor sa nu fie prima zi de filmari. Munca mea incepe cu mult inainte de startul filmarilor si niciodata nu exista o limita de timp pentru a-ti descoperi pe deplin personajul: poate fi 6 luni sau o viata intreaga." Al treilea sau mare film din ultimul deceniu, Lincoln, l-a macinat poate mai mult ca orice alt film al sau. A fost vanat timp de 6 ani de Steven Spielberg pentru acest rol. DiCaprio l-a convins sa citeasca scenariul final al lui Tony Kushner, moment in care i-a cerut lui Spielberg sa amane timp de un an filmarile.

Spielberg chiar a facut publica scrisoarea pe care Daniel Day-Lewis i-a trimis-o, explicandu-i de ce nu poate accepta acest rol. "Draga Steven, a fost o adevarata placere sa stau de vorba cu tine. Am ascultat atent ce ai avut de spus despre aceasta poveste atragatoare, am citit scriptul si am descoperit detaliile cu care se descrie acele evenimente monumentale si portretele pline de compasiune ale unor personaje puternice si emotionante.... In acest caz, oricat de fascinat as fi de Abe, este vorba de fascinatia unui spectator plin de recunostinta care tanjeste sa vada o poveste, si nu cea a unui participant. Asta este ceea ce simt impotriva dorintei mele acum si chiar daca nu sunt sigur ca nu se va schimba, nu intentionez sa te incurajez sa pastrezi acest rol pentru mine doar pe baza unei posibilitati. Sper ca este logic ce am spus, ma bucur ca faci acest film, iti doresc sa ai forta sa-l termini, iti trimit cele mai bune urari si recunostinta ca te-ai gandit la mine".

Steven Spielberg a dezvaluit ca Daniel Day-Lewis nu a mai vorbit deloc cu scenaristul Tony Kushner si cu producatoarea Kathleen Kennedy odata ce a intrat in pielea lui Lincoln si au inceput filmarile, care au durat 53 de zile. Pentru Lincoln, a incercat sa isi pastreze accentul american si i-a rugat pe cei britanici de pe platou sa nu foloseasca accentul pentru a nu-l scoate din personaj. Pe toata durata filmarilor echipa de productie in frunte cu Steven Spielberg i s-a adresat cu titlul de "Domnule presedinte". Sa redea vocea lui Lincoln a fost una din marile provocari ale acestui rol. Actorul britanic a folosit o voce mai ridicata, dar blanda in acelasi timp, pentru ca a considerat ca asa i s-ar fi potrivit cel mai bine personajului sau: "Exista numeroase documente despre cum suna vocea lui Lincoln, care sustin faptul ca Lincoln avea o voce ridicata. Asta il ajuta mult pentru ca si cei aflati la distanta ii puteau auzi discursul" a spus actorul. In 2011, Steven Spielberg a primit la studiourile Universal un pachet pe care era desenat in semn de avertisment un craniu: in el se afla o inregistrare cu vocea lui Daniel Day-Lewis in ipostaza lui Lincoln. "De atunci am stiu ca el e omul potrivit" a povestit regizorul.

Fiul unui poet, Cecil Day-Lewis si al lui Jill Balcon ( fata lui Sir Michael Balcon, fondatorul Studiourilor Ealing), Daniel Day-Lewis a copilarit in Greenwich, sud estul Londrei. A avut parte de o educatie privilegiata, insa nu a lasat ca acest lucru sa-l opreasca sa aiba o viata mai putin obisnuita. La 55 de ani este tatal a 3 baieti: Gabriel nascut din relatia cu actrita franceza, Isabelle Adjani; ceilalti doi Ronan si Cashel sunt nascuti din casatoria cu Rebecca Miller, fiica dramaturgului Arthur Miller. Cei doi traiesc in Muntii Wicklow din Irlanda de aproape 15 ani.

La scoala Daniel era luat in ras de colegii sai din cauza stilului de viata pe care il avea si din cauza felului in care se imbraca sau comporta. Cu toate acestea, faptul ca era mereu batjocorit a dus la o viata rebela, iar parintii sai au hotarat sa il trimita la o scoala cu internat, in speranta ca va urma o cale mai buna. Aici si-a descoperit pasiunea pentru actorie, debutand chiar la 14 ani intr-un film, neavand insa un rol prea important, dar era un inceput bun pentru cariera sa.

"Cand a aparut Mean Streets al lui Martin Scorsese aveam 16 ani si nu va puteti imagina ce efecte a avut asupra mea... Mi s-a urcat la cap. M-a marcat ca adolescent si ca tanar actor" a povestit acesta. Insa pentru Daniel Day-Lewis, rolurile semnificative au venit abia cu inceputul anilor '80. La inceput a lucrat in televiziune si in teatru, iar in 1982 a primit un rol marunt in Gandhi. Si in filmul acesta, precum si in cel de debut, actorul a trebuit sa intruchipeze doi tineri rebeli, ocupati de vandalizare si chinuirea celor din jur prin tot felul de glume. Nu a renuntat nici la cariera din teatru, unde chiar a avut succes cu piese ca Another Country, Romeo and Juliet sau A Midsummer Night’s Dream.

In 1985 a dat lovitura cu doua filme, care i-au adus faima.  In My Beautiful Laundrette a avut rolul unui barbat homosexual, acest film prezentand subiecte ca rasismul, discriminarea, precum si situatia politica si economica a Angliei in anii ’60, in timp ce in A Room with a View a jucat rolul unui barbat de vita nobila, foarte bogat, cu care personajul interpretat de Helena Bonham Carter se logodeste. Aceste doua roluri l-au adus in atentia publicului insa filmul care l-a consacrat a fost My Left Foot (1989). Aici rolul lui Christy Brown i-a adus primul Oscar si reputatia de unul dintre cei mai buni actori metoda (se foloseste de propriile emotii in interpretare) din lume.
 

Filmul este o drama care prezinta povestea adevarata a lui Christy Brown, un barbat de origine irlandeza care suferea de o boala ce nu-i permitea sa isi miste piciorul stang. Actiunea urmareste viata acestuia, o viata cu adevarat impresionanta, pentru ca pleaca dintr-un cartier si o viata saracacioasa si ajunge un artist. Actorul a fost rasplatit pentru performanta sa cu zece premii, cel mai important dintre ele fiind Oscarul pentru cel mai bun actor. In timpul fimarilor nu s-a dat jos din scaunul cu rotile, era plimbat mereu de colegi pe platouri si era hranit cu lingura. Actorul si-a fracturat doua coaste din cauza pozitiei in care statea in scaunul cu rotile si a dezvaluit ca l-a scos din minti pana si pe agentul sau pentru ca refuza sa iasa din personaj.

Unul dintre cele mai faimoasa roluri ale sale este cel din The Last of the Mohicans, adaptare dupa celebra carte a lui Fenimore Cooper, in regia lui Michael Mann. Pentru acest rol, actorul s-a pregatit foarte serios: a supravietuit o vreme in aer liber, pescuind si vanand animale si a si invatat cum sa-si jupoaie prada, asemenea lui Nathaniel Hawkeye. Mai mult si-a construit singur o canoe si a invatat sa foloseasca o pusca de vanatoare pe care o lua peste tot cu el. In 1993 apare in In the Name of the Father, un film biografic despre Guildford Four, un grup de patru oameni acuzati pe nedrept de un atentat cu bomba. Pentru acest rol a fost tinut fara mancare 3 zile intr-o inchisoare abandonata, friguroasa iar cei de pe platouri aveau instructiuni sa-l abuzeze aruncand apa rece pe el. Unul dintre tehnicienii care a lucrat la doua dintre filmele sale a povestit ca a crezut ca era nebun: "Daca se pregatea sa filmeze o scena in care era furios sau batea pe cineva, se punea in aceasta stare cu cateva zile inainte. Tipa la toata lumea pe platouri. M-am intalnit cu el din nou la cateva saptamani dupa lansarea filmului si era complet schimbat, a fost chiar foarte dragut cu mine."

Pentru rolul din The Boxer (1997) unde joaca partitura unui boxeur irlandez, implicat in IRA, actorul si-a tatuat mainile si s-a atrenat de doua ori pe zi timp de 3 ani cu fostul campion mondial Barry McGuigan care a spus despre el ca ar fi putut ajunge profesionist. Actorul a declarat insa ca este satul de reactia pe care o starneste modul sau de pregatire pentru filme.

"Pentru mine este evident, este ceea ce fac. Daca oamenilor li se pare ciudat, ce pot sa fac?". Actorul a dezvaluit ca unul dintre cele mai grele lucruri din cariera sa este sa renunte la personajele sale: "Pare absurd, insa atunci cand esti o alta persoana atat de mult timp, ti se pare si mai absurd sa renunti la ea. Este ca o gluma pentru ca odata ce ti-ai starnit curiozitatea nu te mai poti intoarce. Ai nevoie de timp pentru a renunta."