Emmanuelle Riva: povestea celei mai batrane actrite nominalizate la Oscar. 3 motive pentru care poate lua Oscarul chiar in ziua in care implineste 86 de ani

La 85 de ani a dormit timp de 9 saptamani pe platourile de filmare de la Amour pentru ca nu se putea deplasa si nu s-a temut sau jenat de scenele din film in care trebuia sa apara pe jumatate goala in timp ce este spalata uneori cu brutalitate de asistente. Actrita are poate cel mai greu rol dintre toate candidatele la Oscar in acest an, varsta ei nu este o piedica (e cea mai in varsta nominalizata la Oscar din istorie) in drumul ei spre glorie, iar membrii Academiei Americane de Film sunt considerati francofili - acestea sunt cateva dintre motivele care ii pot aduce statueta actritei franceze.

Interpreta lui Anne din Amour nu a fost un star de cinema, ci o actrita cult a celei de-a saptea arte, rar mediatizata si totusi venerata de o categorie aparte de cinefili.  In 1959, acesta actrita de teatru cucereste in forta marele ecran cu Hiroshima, mon amour  al lui Alain Resnais, filmul care a devnit un catalist major al Noului Val Francez in cinematografie. Pelicula este o coproductie francezo-japoneza care a adus o inovatie in lumea filmului: utilizarea in flashbackurilor de scurta durata pentru o poveste non-lineara unica. Filmul este facut dupa un scenariu semnat de faimoasa romanciera Marguerite Duras, premiata cu Oscar si este documentarea unei conversatii extrem de intime a unui cuplu francezo-japonez despre amintire si uitare.

Hiroshima, mon amour este in sine o conversatie ce se petrece timp de 36 de ore intre o Ea - Emmanuelle Riva si un El - Eiji Okada. Dupa o scurta relatie, cei doi se despart. Cuplul discuta in jurul temei amintire-uitare in timp ce Ea se pregateste sa plece comparand relatiile esuate cu bombardamentul de la Hiroshima, din perspectiva oamenilor din interior si din exteriorul incidentelor. Lui Alain Resnais i s-a cerut initial sa faca un documentar despre bombardarea atomica a Hiroshimei, insa cineastul francez nu stia din ce perspectiva sa abordeze filmul pentru a nu semana cu documentarul despre Holocaust -  Night and Fog. Hiroshima, mon amour a fost numit de criticii americani un Birth of a Nation al Noului Val Francez.

Desi acesta este filmul-emblema al carierei sale, nu i-a adus statutul de vedeta in Franta. A devenit cunoscuta in hexagon cativa ani mai tarziu alaturi de Jean-Paul Belmondo in Léon Morin, prêtre sau prin interpretarea sa excelenta din Thérèse Desqueyroux (1962), adaptata de Georges Franju. Aparitiile sale pe ecran sunt mai rare si episodice dupa aceasta perioada (desi exceleaza ca actrita de teatru) cu Y a-t-il un Français dans la salle ? (Jean-Pierre Mocky, 1982), Liberté la nuit (Philippe Garrel, 1984), si Trois couleurs: Bleu (Krzysztof Kieslowski, 1992). 2012 cu Amour a fost marea sa revenire pe marele ecran.
 

Pentru rolul lui Anne, sotia lui Georges, care sufera un infarct la inceputul filmului si al carei declin dureros este motorul povestii a fost nevoie de multa munca. Dupa mai multe teste si auditii Haneke a ales-o pe frantuzoaica: actrita l-a impresionat pentru ca era induiosatoare si pentru ca arata credibil in ipostaza personajului ei:  "Nu este usor sa gasesti o actrita de aceasta varsta care sa nu fi suferit operatii estetice" a declarat Riva. Inainte de startul celor 9 saptamani de filmare, Riva a decis sa doarma pe platouri din cauza greutatii de a se transporta in fiecare zi la studiou. "Cred ca as fi ajuns obosita in fiecare dimineata doar din cauza drumului pe autostrada cu masina. Asa ca noaptea pe platouri eram doar eu, paznicii si un caine. Pentru rolul din film nu trebuia sa fac multa miscare, iar dupa filmari puteam sa ma misc in voie pe platouri. Mi se aducea mancare acolo, eram ca un copil rasfatat", a povestit actrita. Una dintre cele mai emotionate scene din film e cea in care personajul jucat de Riva, Anne, trebuie sa sufere violentele unei asistente care o freaca cu brutalitate in timpul unei bai si aproape o sufoca. "Nimeni nu vrea sa fie gol indiferent de ce varsta are. Inainte de aceasta scena mi-a fost frica. Trebuia ca totul sa para cat mai real, insa am spus << Hei, nu vreau sa mor chiar eu>>.a povestit actrita.

Actrita nu se astepta sa fie nominalizata la Oscar alaturi de Jennifer Lawrence, Jessica Chastain, Naomi Watts, Quvenzhané Wallis: "Am aflat de nominalizare de la colegele mele de camera. Am auzit mici strigate de bucurie... insa nu ma asteptam pentru ca sunt alte actrite foarte talentate. Nu se duce lipsa de asta. Ma bucur ca am fost nominalizata. Nu m-am gandit niciodata la premii, nu asta ma determina. Ma gandesc la cu totul altceva cand filmez", a dezvaluit actrita care s-a declarat nemultumita de festivalurile de film ca cel de la Cannes: "Nu-mi place in mod deosebit. Multimea, fotografii care tipa la tine, blituri, totul este o nebunie... Nu suntem maimute la circ. Stiu ca unii actori iubesc asta, traiesc pentru asta. Insa mie nu-mi place si nici lui Michael Haneke."

Nascuta pe 24 februarie 1927 intr-o familie modesta de muncitori (tatal ei era un imigrant din Lombardia) stabilita in nord-estul Frantei - Vosges - tanara Emmanuelle nu a putut sa fie satisfacuta cu meserie de croitoreasa care ii parea destinata. Si-a dorit sa devina actrita de la 6 ani, insa tatal ei Alfred, un barbat foarte strict, considera ca a fi actrita este un sinonim cu prostituata. Mare cititoare de piese de teatru, Riva se alatura unei trupe de amatori si convinsa de aptitudinile sale - in ciuda opozitiei familiei, intra intr-un concurs, ia examenul si este primita la École nationale supérieure des arts et techniques du théâtre, una dintre cele trei mari scoli de teatru din Franta. Ajunge la 26 de ani la Paris cu o bursa de studii si devine eleva lui Jean Meyer.

Prea "batrana" pentru a urma cursurile de la Conservatoire d'art dramatique, incepe sa joace in piese de teatru. Cineastul Alain Resnais a fost intrigat de ea dupa ce a vazut-o pe afisul piesei de teatru L'Épouvantail de André Barsacq. Hiroshima, mon amour a facut-o un nume mare pentru iubitorii Noului Val Francez. Desi filmul a fost aclamat, interpretarea ei a fost trecuta cu vederea in SUA la Oscar. In 1962 este premiata la Festivalul de la Venetia pentru interpretarea din Thérèse Desqueyroux de Georges Franju. In 1967, apare alaturi de cantaretul si actorul Jacques Brel in Les risques du métier . A lansat 3 volume de poezie iar printre filmele sale favorite se numara "L'Avventura" (1960), "Smultronstället" (1957 ), "Jules et Jim" (1962), "La notte" (1961), "Ilektra" (1962).

Actrita a trait rolul din Amour ca pe o eliberare. "Nu spui <<Nu>> unui film ca Amour" a marturist Riva. "Este o mare bucurie sa simti ca poti scapa de tine. In aceasta meserie exista multa indoiala, durere, insa si bucurie". Amour ajunge si in cinematografele din Romania pe 1 februarie 2013.