Lars von Trier: Pentru mine filmele sunt doar imagini

Nascut pe 30 aprilie 1956, in Danemarca, Lars von Trier este unul din regizorii ale carui creatii au influentat semnificativ cinematografia europeana.

Absolvent al Scolii Nationale Daneze de Film, Trier a debutat in lung-metraj in 1984 cu The Element of Crime, pentru care a obtinut la Cannes Marele Premiu pentru Tehnica.

Cariera regizorului mai include si titluri celebre precum Breaking the Waves, distins cu Marele Premiu al Juriului la Cannes (1996), Dancer in the Dark, castigator al trofeului Palm d’Or, Dogville (2003) premiat cu European Film Award, Manderlay (2005) sau The Boss Of It All (2006).

Mai jos poti citi un extras dintr-un interviu cu regizorul filmului, realizat de Knud Romer. Acesta a aparut in filmul lui Lars von Trier, Idiotii si a fost scenaristul productiei Offscreen, al lui Christoffer Boe. Romanul sau autobiografic, Den som blinker er bange for dden (Cine clipeste se teme de moarte) 2006, a fost bestseller in Danemarca si s-a vandut in 12 tari.

Knud Romer: Von Trier, creatorul imaginilor apocaliptice, s-a intors.
LvT: Pentru mine filmele sunt doar imagini – chiar daca sunt linii trase cu creta pe podea. Dar ma simteam trist, deprimat si ma indoiam ca voi mai reusi vreodata sa fac vreun film. Dar m-am intors la niste materiale din tinerete. Imi placea mult Strindberg atunci, mai ales Strindberg ca persoana. Era uimitor. Si asa am incercat sa fac un film unde a trebuit sa renunt putin la ratiune.

KR: "Haosul conduce"...
LvT: Da. Am facut o serie de imagini pe care am incercat sa le pun cap la cap. De asemenea, mi s-a parut interesant sa fac un film cu doar doua personaje.

KR: Scenes from a Marriage…

LvT: Da, Scenes from a Marriage, dar sub alta forma.

KR: Felul in care sunt privite femeile in filmul tau aminteste mai mult de Strindberg decat de Bergman?

LvT: Da. Si probabil o sa mi se puna iar intrebari cu privire la felul in care privesc femeile. Am avut intotdeauna un punct de vedere romantic in ceea ce priveste batalia sexelor despre care a tot scris Strindberg. Descriem mereu relatiile dintre sexe. Nu stiu daca exista un adevar univoc.

KR: Acum, faci “filme de gen” – in ghilimele foarte mari. Spui aceeasi poveste, povestea ta, in diferite variante, din diferite unghiuri, ca multi alti autori si regizori. Care este relatia ta cu aceste genuri? Breaking The Waves este o melodrama si Dancer in The Dark este un musical. Antichrist este un thriller sau un film de groaza. Ai spune ca relatia ta cu genurile este romantica sau jucausa?

LvT: Genurile sunt o inspiratie. Povestea mea este practic mereu aceeasi. Stiu deja foarte bine acest lucru. Dar “genurile” – probabil ca nu voi face niciodata un gen pur si simplu, deoarece cred ca trebuie sa le adaugi ceva. Daca as fi fost bucatar, aceasta ar fi versiunea mea a clasicei fripturi de porc.

KR: Unii spun ca ai aborda – cu un elan din ce in ce mai transgresiv –cel mai tabu gen, pornografia.

LvT: Ei bine, am flirtat cu genul putin, mai ales in Idiotii. Intr-un fel, sexualitatea si genul sunt foarte inrudite. Dar pornografie? Nu stiu. Este pornografie? Poate. Dar pornografia m-a deranjat intotdeauna. Filmele porno sunt facute pentru a fi utilitare. In general, sunt destul de brute.

KR: Filmele de groaza si cele porno induc spectatorul intr-o stare de excitare. La filmele de groaza, e frica. La porno, e dorinta. Cele doua se intalnesc in excitare extrema, intr-un loc unde e cateodata greu de descifrat care este suferinta pasiva si dorinta activa.

LvT: Ai spus-o foarte frumos. Nu as putea sa formulez atat de bine.

KR: Unele lucruri sunt simtite in mod pozitiv, ca dorinta, si altele sunt simtite negativ, cum ar fi frica. Filmele tale au un efect similar asupra spectatorului. Este un scop pe care incerci sa-l atingi in mod constient sau este o expresie emotionala personala?

LvT: Incerc sa fac filme care sa afecteze emotiile publicului. Dar fac acest lucru prin crearea unei imagini cat mai expresive posibil pentru mine. Asa ca imi imaginez – chiar daca este un pic de minciuna – ca nu iau in considerare publicul atunci cand fac filme. In principal, ma satisfac cu imaginile pe care le fac. In acelasi timp, nu pot nega ca acestea sunt facute in scopul de a avea un efect.

KR: Acest film mi-a produc extrem de multa frica. Imi este greu sa-l uit. Ma urmareste. Daca as fi fost eu cel care trebuia sa creeze aceste imagini in minte mai intai si apoi sa fac fata expresiilor lor emotionale extreme, as fi avut o cadere nervoasa.

LvT: Filmul este o reproducere pala a realitatii. Daca plangi la cinema, este o imitatie pala a unei emotii similare pe care ai avut-o in viata reala. In acest sens, filmul este un mediu de mana a doua, deoarece va fi mereu o traire bazata pe emotii imprumutate din viata reala. Daca cineva se sperie, este probabil deoarece au o frica pe care o pot exterioriza si utiliza in experienta vizionarii unui film. Dar, filmul are si alte calitati in afara evocarii de emotii. De exemplu tabloul lui Munch, Scream, dupa care fiul meu cel mic tocmai a desenat o copie. Scream este o expresie ingenioasa a unei emotii, dar oamenii nu alearga tipand din muzee.

KR: Filmele tale sunt strigate?

LvT: Hmm. Antichrist seamana cel mai mult cu un strigat. A venit intr-o perioada din viata mea cand ma simteam foarte prost. Inspiratia vine din propria frica, din propriile emotii. Aceasta este sursa, dar apoi aceste lucruri devin altceva. Nu este vorba de telepatie intre regizor si public, ca si cum, Hocus-Pocus, aceasta este cheia care va va transpune in starea in care am fost eu. Nu functioneaza asa. Motivul pentru care genul de groaza – si nici macar nu sunt sigur ca este asa ceva – ma intereseaza este faptul ca am ocazia sa fac atat de multe lucruri diferite.

Antichrist va rula pe marile ecranele din Romania in varianta sa necenzurata, motiv pentru care a obtinut IM18 la vizionarea de rating.