Povestea schiopatata a lui Magic Mike e salvata de performantele actoricesti ale lui Tatum si McConaughey, de momentele de dans si de stilistica lui Steven Soderbergh.
Greu de crezut, dar adevarat: de la somerii din Full Monty-ul din 1997 cinematograful mainstream nu s-a mai apropiat de stripperi. O face acum prin regizorul Steven Soderbergh, omul care tot spune ca vrea sa o termine cu filmul, dar a ajuns la al treilea titlu in cinematografe intr-un an si pare dispus sa-si incerce mana in proiecte dintre cele mai diferite. In Cotagion alarma planeta cu un virus, in Haywire debuta in lupta corp la corp cu Gina Carano, iar acum in Magic Mike exploreaza viata unui stripper la 30 de ani.
Ca doamnele si domnisoarele sa nu se perpeleasca prea mult citindu-ma, o sa punctez de la inceput cine, cum si cat se dezbraca in acest film. Patronul-Adonis al clubului Xquisite e Matthew McConaughey. Trecut de prima tinerete in realitate si in film, Dallas/domnul M nu se mai baga la dansurile de grup, insa nu se jeneaza sa-si arate posteriorul, sa cante la chitara, sa intretina atmosfera si, cel mai important, sa faca regulile in casa. Intre Tom Cruise in Rock of Ages si McConaughey in Magic Mike, amandoi venind cu interpretari voit supralicitate, cel din urma e parca mai de-acasa.
Cum insa pe McConaughey il vezi la bustul gol in jumatate din filmografia lui, punctul de atractie maxima il reprezinta mai proaspatul Channing Tatum. Cel care a cochetat in adolescenta tarzie chiar cu striptease-ul reuseste aici o dubla performanta. Are cateva sincroane atletice la pielea goala dupa care spectatoarele vor saliva cu siguranta si dovedeste si ceva calitati actoricesti: un zambet cuceritor in scenele romantice si o duritate masculina credibila in rest.. Si apropo de Tom Cruise, Magic Mike poate fi considerat Cocktail-ul lui Channing Tatum.
Colectia de patratele lucrate expuse e completata de Alex Pettyfer (I Am Number Four), novicele din bransa stripperilor, si de cateva personaje de umplutura cu nume suficient de expresive ca nu trebuiasca sa intram in detalii – Tarzan si Ken (as in Ken & Barbie). Numerele de dans insumeaza probabil undeva la 20 de minute de film asa ca pregatiti-va pentru un remix la Rainin’ Men, nelipsitii pompieri si politisti plus un numar ad-hoc pe acordurile piesei Like a Virgin. Reteta e mai mult comica, si aproape deloc erotica pe scena Xquisite. O fi bine, o fi rau?
Lui Magic Mike nu-i lipsesc cateva momente curajoase, desi nu devine nicaieri un film cu adevarat curajos, iar atmosfera bine setata nu poate sa tina loc pentru o poveste cand subtire, cand previzibila. Filmul nu e nici comedie in ciuda unor accente comice reusite – vezi lectiile de inceput de drum pentru Kid (Pettyfer), nici drama adevarata pentru ca nu atinge vreo adancime emotionala. In ceea ce priveste love story-ul, el pare mai mereu pus pe pauza si nu da nicaieri in clocot.
Daca exista un mesaj despre conditia vietii de stripper – acela ca la un moment dat femeile, banii si distractia nu mai sunt de ajuns – el apare vlaguit si modest motivat. O afacere proprie cu mobila personalizata refuzata la creditare de bancile care nu recunosc banii indesati in chilotii tanga e un vis la fel de stralucitor ca oricare altul, doar ca speranta in el si decaderea lui sunt lipsite in Magic Mike de greutatea necesara.
Cateva dintre filmarile domnului Soderbergh sub pseudonim sunt usor de recunoscut si merita un bonus pentru stil (unghiurile de autor ca cel din masina in care Kid zace pe bancheta din spate, cateva cadre intime, filmarile intentionat decolorate de la plaja), iar intr-o lume in care putine proiecte indraznesc altceva decat lejeritatea, mai ales vara, Magic Mike merita laudat. Pana la memorabil mai erau insa cativa pasi.
Verdict: 3/5, bun
Pentru: prioritate clara pentru sexul feminin