Marcel Iureș, despre întâlnire memorabilă cu Bruce Willis în Războiul lui Tom Hart

Cu roluri în zeci de piese de teatru şi filme, actor care a jucat în ultimele două decenii în pelicule străine cu mare succes de casă, Marcel Iureş are o carieră internaţională impresionantă, legată de rolurile din filmele „Amen”, „Războiul lui Tom Hart”, „Misiune Imposibilă”, „Interviu cu un vampir: Cronicile vampirului”, „Pacificatorul”etc. Pelicula „Războiul lui Tom Hart“ ar rămas, însă, una dintre acele pelicule emblematice pentru anii 2000.

America anilor ’40. Tommy Hart (Colin Farrell), student la Harvard în anul doi, se înrolează în armată, pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial. El este luat prizonier de germani și trimis într-un lagăr. În ultima lună a celui de-al Doilea Război Mondial, în lagăr are loc o crimă. Un soldat rasist e ucis, iar suspect principal devine soldatul de culoare Lincoln Scott, care era ţinta atacurilor decedatului.

Colonelul William McNamara (Bruce Willis), prizonier şi el în lagărul nazist, vede în acest incident pretextul pentru a le da nemţilor o lecţie pe care să n-o uite. El îi cere permisiunea comandantului lagărului, Werner Visser (Marcel Iureş), un ofiţer neamţ atipic, cu preocupări rafinate, ca acuzatul să fie judecat într-un proces tipic american.

 

Avocatul apărării devine Tom Hart, dar, pe măsură ce investighează cazul, Hart descoperă că nu toţi colegii îi ţin partea. Iar procesul este doar un paravan pentru o evadare spectaculoasă pusă la cale de McNamara, vizând și distrugerea depozitului de armament al germanilor.

Într-un interviu acordat pentru „Evenimentul Zilei”, Marcel Iureș, cel mai bine cotat actor român la Hollywood, nu este atât de impresionat că a lucrat cu nume mari, printre care Tom Cruise, Brad Pitt, Jon Voight, George Clooney, Nicole Kidman, Bruce Willis, Johnny Depp, Orlando Bloom, Keira Knightley, sau cu regizori celebri, precum Costa Gavras, Brian De Palma, Francis Coppola. El afirmă că profesionalismul îți asigură autonomie oriunde în lume, remarcând că, la Hollywood, noțiunea de împrietenire nu există și că „Bruce Willis nu este neapărat mai tare“, pentru că nici cei mai mari actori nu pot fi tot timpul zei sau supraoameni. „Nu e mai tare Bruce Willis decât mine, dacă asta vreţi să auziţi. Aţi văzut foarte bine: nu e mai tare. Şi mie mi se întâmplă să cred că-s foarte tare şi vine cineva, de unde nu te aştepţi, şi e mai tare decât mine. Se întâmplă, e dintre ale vieţii. Bruce e foarte tare. Nu întotdeauna însă eşti supraom. Nu poţi să fii zeu tot timpul.“

Interesant este că însăși propria experiență cu stagiul militar îl asemuiește vieții într-un lagăr. „Armata, la vremea aceea, era pe un calapod rusesc. Au fost, cred, momentele cele mai cumplite din viaţa mea. A fost un fel de lagăr de concentrare obligatoriu, absurd şi exterminator. Comandanţii, în frunte cu cel al batalionului, erau nişte brute a căror singură plăcere era să comande. În armată, dincolo de faptul că te antrenezi să tragi cu tot felul de arme şi înveţi strategii de război, trebuie să-ţi fie insuflată ideea de a-ţi iubi şi a-ţi servi ţara, de a-ţi apăra poporul, familia şi de a-ţi salva colegii. E cum vedem noi prin filmele americane. În armata românească de la acea vreme, erai pedepsit dacă aveai asemenea sentimente. Ostaşul era un robot fără înflăcărare. Am ajuns să urăsc locul acela în care mi se ordona să-mi dau viaţa fără să mi se spună de ce. Armata m-a adus în pragul disperării. Am ajuns acolo direct din liceu şi mi s-a adus la cunoştinţă că am comis un lucru foarte grav, şi anume că în valiza mea sunt cărţi de artă. Era un lucru inadmisibil pentru care am făcut celulă – sau „bulău“, cum i se spune – o zi şi jumătate”, a marturisit Iures intr-un interviu pentru „Adevărul”.

Filmul „Războiul lui Tom Hart”/„Hart’s War” (2002) este difuzat la Pro Cinema duminică seara de la ora 20:30 și, în reluare, de la ora 01:30.