Polisse: o lume nebuna, nebuna, reala

   Maiwenn – pe numele ei intreg Maiwenn Le Besco – a petrecut mai multe luni de zile in cadrul unei Brigazi pentru Protectia Minorilor din Paris. Experientele traite acolo, oamenii si situatiile cu care s-a intersectat, au determinat-o sa scrie, sa regizeze si sa joace in Polisse. Rezultatul a primit aprecieri pozitive la Cannes, acolo unde filmul a castigat prestigiosul Premiu al Juriului, si recunoasterea industriei cinematografice franceze via un numar de 13 nominalizari la premiile Cesar. 

   Calitatea neindoielnica a peliculei e autenticitatea. O autenticitate impinsa cu brutalitate in fata spectatorului pana la punctul la care risca sa devina terapie de soc. O autenticitate din ce in ce mai ritmata pana la punctul in care risca sa devina ametitoare. Caruselul numeros de personaje pe care se bazeaza filmul se roteste continuu printr-un mozaic nesfarsit de situatii. Nici nu stii unde atinge dramatismul nota lui cea mai acuta – in cazurile diverse si terifiante cu care se confrunta anchetatorii, dar pe care intr-un fel le astepti, sau in viata lor personala, acolo unde spectatorul este martorul unor suferinte surprinzatoare. Daca Intouchables (filmul ruleaza inca in cinematografe si a reusit sa atraga un numar decent de spectatori si la noi) e un vis frumos al Frantei, Polisse e o palma pariziana aspra care te trezeste la realitate. 

   Maiwenn intelege sa se autopozitioneze in poveste marginal, tacut si onest. Personajul fotografei Melissa, aflata intr-o vizita de lucru, devine martor exterior la toate socurile si duritatile pe care brigada le intalneste. Scenarista isi respecta intr-atat personajele pe care si le-a ales incat nu paraseste, in mod deliberat, niciodata universul acestora. Asta inseamna ca nu aflam nicaieri daca cei anchetati si acuzati ajung in instanta, daca si cum sunt pedepsiti de societate etc. Cei insetati de justitie nu vor gasi in Polisse ce cauta. In schimb filmarile executate din mana, limbajul frust, interpretarea extrem de naturala si personajele din cale-afara de veridice fac ca pelicula sa depaseasca statutul de produs de fictiune. C’est comme la vie, cum bine spune seful anchetatorilor. Fara eroi si doar cu victorii mici. Salvari partiale si reusite temporare. Mici recompense, un zambet de copil, cateva miscari de dans. Apoi iarasi lupta. Si un pret de platit.

   La noi in saptamana avanpremierii doar 108 spectatori au mers sa vada Polisse in cinematograf. Sigur ca nu e un film mainstream, dar cu siguranta merita o soarta mai buna.

   Verdict:  4/5, excelent

   Pentru: cei dispusi la o injectie cinematografica dureroasa