Lockout: reteta de fast-cinema

   Lockout incearca sa creeze aparenta unui action cu tenta science fiction. Besson simte corect ca publicul e satul de duzina de filme de actiune cu puscarii si evadari, baieti rai tatuati, fiice de presedinte si eroi providentiali. Doar ca nu e suficient sa muti actiunea intr-o inchisoare ce orbiteaza in jurul pamantului si sa subtitrezi pe ecran: anno domini 2079. E nevoie ca personajele, descrierile, actiunile si dialogurile sa faca toate acest salt.

   Coscenaristii si coregizorii James Mather, Stephen St. Leger nu depun insa decat eforturi minime in acest sens. Si e pacat pentru ca rezidentii inchisorii, tinuti intr-o “staza” cu efecte diverse – de la dementa la psihoza, reusesc sa starneasca initial curiozitatea. Stinsa rapid cand personajele negative ale filmului se prabusesc intr-un portret subtire si nediferentiat: accent britanic, look care te baga in sperieti si cam atat. 

   De partea cealalta, eroul peliculei – Marion (o tusa simpatica pe care o aflam la final) Snow – are o biografie ultracomuna: e baiatul bun gasit vinovat pentru ceva ce in realitate n-a comis. Cam 99% din replicile lui sunt exagerari mostenite de la Bruce Willis si rolurile lui de la Last Boy Scout si pana la seria Die Hard. Partial reusit amuzante si ce-i drept mai pline venind din gura eroului neasteptat Guy Pearce. O a doua surpriza placuta vine si de la Maggie Grace – fiica rapita din Taken (alt Besson de succes in curs de francizare) care a crescut mare si a devenit aici fiica de presedinte SUA. Chimia cu Pearce functioneaza, iar personajul ei ofera povestii un activism binevenit.

   Mare problema cu Lockout e ca de la Escape From New York si pana la Battlestar Galactica recunosti toate partile care il compun. Sigur ca “imprumutul” cinematografic a existat dintotdeauna, doar ca aici aportul de originalitate tinde periculos spre zero. Povestea nu sta singura in picioare si i se aduc niste proptele sf care s-o sprijine. In loc sa creeze o lume a viitorului, scenaristii folosesc lumea viitorului pentru ca sa-si acopere partial lacunele si exagerarile. Fiind vorba de scenaristi si regizori debutanti, o mare raspundere atarna pe umerii producatorului Luc Besson. Tot in carca lui e corect sa punem si efectele CGI ieftine. Besson e adeptul investitiilor usor de acoperit din incasari, al riscului minim. Chiar in debutul lui Lockout o urmarire cu motocicleta da senzatia de desen animat. Alteori, in scene de lupta corp la corp, filmul pare sa se deruleaza la viteza 2x. Poate pentru ca defectele sa fie mai putin vizibile. Lockout nu-si castiga deci nici bonusul pentru stil. 

   Verdict: 2/5, modest

   Pentru: strict action junkies