The Raven: ucigas in serie cu inclinatii literare

   Edgar Allan Poe, strabunicul prozei scurte cu nuante de mister intunecos, a trait intr-o prietenie stransa cu opiumul si alcoolul, iar ultimele sale zile au ramas neclare. Motiv suficient pentru ca actorul la debut scenaristic Ben Livingston si Hannah Shakespeare (niciun grad de rudenie cu marele Will) sa-si imagineze cum Poe ar fi fost implicat intr-o ancheta a politiei din Baltimore ce viza un criminal in serie. Criminal cu o slabiciune mortala pentru scrierile autorului. 

   Punct de plecare promitator transformat insa intr-o poveste cat se poate de standard. Ucigasul isi face treaba imitand operele lui Poe. Vrea sa fie prins si lasa indiciile necesare. Politia e mereu aproape, dar niciodata acolo unde trebuie. Ca sa-l cointereseze pe scriitor, ucigasul ii rapeste logodnica si ii cere sa publice proza scurta pornind chiar de la evenimentele aflate in desfasurare. Un fel de viata bate filmul, iar literatura le bate pe amandoua.

   Dezvoltarea e insa fara scanteie. Lipsesc acumularile de tensiune si sezantia de stringenta atat de necesara genului. Finalul de tip the butler did it vine in aceeasi linie corecta, dar mai deloc surprinzatoare. Uneori, din dorinta de a face filmul mai vandabil, personajele vorbesc prea aproape de zilele noastre. Pe vremea lui Poe nu existau nici “serial killer”, nici the “f” word.

   Regizorul James McTeigue reuseste intr-o masura oarecare sa compenseze minusul povestii. Atmosfera inghesuita si usor mizera a Baltimore-ului devine, sub auspiciile unui asasin in serie, apasatoare si intunecata. Iti aduci aminte ca McTeigue a regizat V for Vendetta. Sangele si tortura prezentate fatis nu lipsesc nici ele. Si iti aduci aminte ca McTeigue a fost raspunzator si pentru un consum record de sange la Ninja Assassin. Chiar daca in The Raven nu vorbim de acelasi volum de recuzita, sunt cateva scene la care cei mai sensibili vor clipi prelung.

   Elementul gore este insa la randul lui dat inapoi pe jumatate de felul in care a fost gandit protagonistul. Edgar Allan Poe din The Raven e construit usor caraghios – nu prezinta o inteligenta iesita din comun, ci doar o dexteritate verbala atipica, se manifesta emfatic, cade cand in comic, cand in dramatic si capata constant un aer exagerat. Departe de asteptarile unui geniu macabru. Mai aproape de Robert Downey Jr. imbracat in Sherlock Holmes. Doar ca John Cusack nu a avut niciodata carisma si spiritul ludic al lui Downey Jr. Iar aici alunecarea in lejeritate e nefericita. Nu vom stii niciodata cum ar fi arat lucrurile cu Ewan McGregor sau Joaquin Phoenix, nume anterior vehiculate pentru rolul lui Poe. Cert este ca in Raven Luke Evans fura spectacolul. Desi e doar co-pilotul anchetei, detectivul din politia Baltimore-ului e mai pregnant decat Poe si injecteaza povestea cu mult mai multa credibilitate prin interpretarea oferita.

   Verdict: 2½/5, acceptabil

  Pentru: amatori de whodunit-uri de pe vremea cand lupa tinea loc de microscop