Sunt atatea lucruri reusite la aceasta ecranizare Spielberg-Jackson a personajului desenat de Hergé incepand cu anii ’30 incat s-ar putea sa fie singura oara pe 2011 cand un film merita calificativul senzational.
Hergé insusi (pe numele sau real Georges Rémi) considera ca aventurile eroului sau se potrivesc manusa cu cinematografia: „No narration, no descriptions, emphasis is given to images”. Lucru cu care Steven Spielberg a fost de acord inca de la inceputul anilor’80 cand a facut cunostinta, norocos, cu benzile desenate dedicate detectivului belgian. Un critic de film l-a comparat pe Indiana Jones cu Tintin si i-a starnit curiozitatea regizorului. 30 de ani mai tarziu, dupa o asteptare imensa, rezultatul cinematografic arata spectaculos, iar Hergé, decedat inca din 1983, este omagiat in deschiderea filmului. Personajul animat care deseneaza un portret clasic al lui Tintin este construit dupa chipul si asemanarea sa.
Cu The Adventures of Tintin suntem in fata unei multiple premiere. Pentru Steven Spielberg este prima animatie si prima adaptare dupa benzi desenate. Initial Spielberg si-a dorit un live action si l-a contactat pe Peter Jackson doar pentru ca isi dorea o mana de ajutor CGI pentru foxterrier-ul lui Tintin, Snowy in varianta englezeasca, Milou in varianta frantuzeasca. Culmea, Jackson s-a dovedit un fan al lui Tintin si l-a convins pe Spielberg sa mearga pe mana studiourilor sale Weta, castigatoare de 5 premii Oscar pentru efecte speciale (cele trei filme din seria Lord of the Rings, King Kong si Avatar), si pe tehnologia motion capture. Astfel cei doi s-au ocupat impreuna de productie, iar Jackson urmeaza sa regizeze al doilea film al seriei Tintin. Pentru aceasta prima parte Spielberg a folosit intamplarile din 3 carti de benzi desenate - The Crab with the Golden Claws, The Secret of the Unicorn and Red Rackham's Treasure, iar pentru urmatoarea Jackson se va folosi de alte doua - The Seven Crystal Balls si Prisoners of the Sun.
Ce ofera The Adventures of Tintin? O escapada incredibila intr-un ritm nebunesc cu cateva accente, inclusiv cele muzicale semnate de John Williams, care amintesc de Indy, popularul erou din anii ’80 mereu copiat, dar niciodata egalat. Tintin (vocea lui Jamie Bell), un reporter belgian cu ceva prestigiu deja – introducerea lui Spielberg e executata rapid, dar familiaritatea e suficient de bine creata, ajunge impreuna cu asistentul sau patruped sa goneasca pe uscat, prin aer si pe apa in cautarea unei comori pierdute de pe vremea piratilor alaturi de capitanul Archibald Haddock (voce imprumutata de Andy Serkis).
Nu lipseste o doza decenta de mister - Tintin e genul investigatorului care-si foloseste foarte mult materia cenusie, si surprinzator de mult umor. Aici responsabilitatea cade in primul rand pe cuplul gemenilor Thompson si Thomson (in varianta franceza Dupont si Dupond, voci asigurate in film de duetul britanic Simon Pegg - Nick Frost) - genul de detectivi care-si dau cu stangul in dreptul nonstop, dar care pe cai din cele mai norocoase ajung sa-i dea lui Tintin o mana de ajutor fix la momentul necesar in infruntarea cu Piratul Rackham (voce imprumutata de Daniel Craig) si urmasul sau peste ani, Saharin. Un singur minus am notat, dar aici filmul e 100% tributar ADN-ului benzii desenate pe care o respecta: nu avem parte de nicio prezenta feminina importanta.
Scenariul e cusut perfect, nimic nu e in plus, nici un element nu ramane neexploatat, iar mana regizorului e fabuloasa. Camera de filmat se misca pe orizontala, pe verticala, circular sau panoramand, iar calitatea tehnologiilor folosite aduc animatia pe un teritoriu care, nu de putine ori, iti taie respiratia. O sa merg sa-l vad a doua oara doar ca sa studiez jocurile optice puse la cale pe pelicula: de la efectul unei lupe sau privitul printr-o sticla la reflexii in lentile de ochelari si aburi ai alcoolului meticulos adusi in prim plan.
Verdict: 5/5, senzational
Pentru: must see pentru orice iubitor de aventura