Tower Heist: gasca de mototoli versus rechinul de pe Wall Street

   Daca saptamana trecuta se lansa in cinematografe Margin Call, o drama lent adanca ce se petrece in spatiul inchis al unor birouri din zona financiara a Manhattan-ului, a venit acum vremea pentru o perspectiva joviala, indulcita asupra problemelor financiare si a modalitatilor fanteziste de rezolvare a lor. Genul de reteta in care Hollywood-ul are mana exersata: se ia o realitate cruda si dureroasa, se invarte pe degete si se transforma in ceva lejer. Inevitabil cu happy end. 

   Asadar vorbim de un rechin financiar de pe Wall Street interpretat de Alan Alda (Robert Redford a refuzat rolul, lucru deloc de mirare avand in vedere convingerile sale politice), pe numele sau Arthur Shaw. Un tip uns cu toate alifiile si lipsit de scrupule care nu se da in laturi nici sa jecmaneasca fondul de pensii al sarmanilor angajati de la imobilul cu apartamente de lux in care locuieste de ani buni.

   O colectie cam interminabila de emigranti din toate colturile lumii (mitul fundamentului Americii) care ii deschid usa, ii fac cumparaturile, ii servesc masa si, pardon de expresie, il sterg la fund. Dar numai unul ii convinge pe toti ceilalti sa-si lase viitorul pe mana de guru economic a lui Shaw: Josh Kovacs (Ben Stiller), administratorul cladirii, genul de tip stie-tot despre care nu-ti explici, daca stai sa iti pui intrebari logice, de ce nu o duce mai bine de atat si cum de n-are macar o prietena.

   Nu e timp insa pentru prea multe intrebari pentru ca viata linistita din The Tower (in realitate zgarie norul ii apartine milardarului doritor de ucenici Donald Trump) e data peste cap atunci cand Shaw e saltat de FBI pentru afacerile lui necurate. Asa afla si angajatii ca banii de pensie sunt pa, desi autoritatile sunt sigure ca rechinul a pus ceva deoparte pentru zile negre.

   Si pe aceasta speranta merge si gasca excentrica de mototoli – un aproape tatic stresat, un ex-locatar falit, un latino cu atitudine, in fruntea carora Kovacs il aduce pe vecinul sau de culoare Slide, un hot second hand care fura doar din balcoane si sub 1000 de dolari (sensul il aflati din film). Lovitura lor parcurge toate etapele clasice ale unui jaf de la planul bine ticluit folosind machete din piese lego si pana la executia propriu-zisa facuta cu caciuli cu ciucurasi pe cap.

   Daca sunteti la curent cu tot ce misca in lumea filmului, atunci stiti ca promovarea la Tower Heist s-a facut pe spatele viitoarei gazde a Oscarurilor – Eddie Murphy. Dar Tower Heist nu  este un film Eddie Murphy, ci unul marca Ben Stiller. Eddie isi face numarul clasic de grimase si suieraturi, dar ramane o prezenta secundara. Destul cat sa amuze, suficient cat sa nu introduca filmul in rutina murphy-ist obisnuita. Nici regizorul Brett Ratner, un alt personaj cheie care ar fi putut strica pelicula, nu tine mortis sa iasa in fata. Isi face si el bucuros numarul in cateva scene agitate cu urmariri de masini si cascadorii la inaltime (apropo, pentru cei cu rau de inaltime sunt cateva momente la care te lipesti de scaun ca sa stii ca esti in siguranta), dar isi lasa personajele in pace si scenaristii sa-si faca treaba.

   Iar pentru un film cu cinci nume de scenaristi pe generic (un risc serios de a se incurca unul pe altul in poante),  lucrurile au iesit nesperat de bine. Tower Heist putea sa alunece pe o panta neinspirata cand vine vorba de umor. Desi pe alocuri e vulgar, culmea e ca nu deranjeaza deloc. Cateva replici din film vor starni hohote de ras in salile de cinema (am o banuiala ca filmul se va descurca de la bine in sus la noi) si cateva scene – de exemplu cea cu furatul din mall – vor ramane in memoria cinefilica a spectatorilor. Surpriza comica vine si din personajul Odessa  interpretat de actrita Gabourey Sidibe (foarte cunoscuta pentru rolul din Precious). Aici ea duce o partitura infinit mai subtire, dar hilara: e nemaritata, XXL si se pricepe de minune la spart seifuri.

   Sigur ca nu trece nicio secunda fara ca pelicula sa nu fie transparenta si previzibila, sigur ca e doldora de clisee si nu-i lipsesc imperfectiunile la nivel de plot, dar pentru atat cat are pretentii Tower Heist reuseste: un soi de Ocean’s Eleven for suckers motivat a la Robin Hood si dus la infaptuire in buricul Manhattan-ului in plina parada de Ziua Recunostiintei. 

Verdict: 3/5, bun

Pentru: cei cu chef de popcorn si film