marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Una dintre capodoperele cinematografice de război, Darkest Hour, pentru care Gary Oldman a luat Oscarul

Cel de-al Doilea Război Mondial este centrat sublim pe figura monumentală a fostului premier al Marii Britanii, Winston Churchill.

Una dintre capodoperele cinematografice de război, Darkest Hour, pentru care Gary Oldman a luat Oscarul
În viața oricărui actor există „acel rol” care îl face măreț. Pentru Gary Oldman, acel rol pare să fie cel al lui Winston Churchill, pe care l-a interpretat magistral în filmul „Ziua decisivă”/„Darkest Hour” (2017), regizat de Joe Wright. Atmosfera gravă, scenariul cu accent pe detalii, discursul impecabil și machiajul genial (care a fost și el premiat cu un Oscar) au dus la construirea unuia dintre cele mai bune filme de război din istoria cinematografiei.
 
Winston Churchill, cu sclipirile, dar și cu umbrele sale, cu inteligența sa uimitoare, dar și cu greșelile sale, este pus sub lumina reflectoarelor într-un moment de mare cumpănă: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când capitularea Franței era iminentă, Marea Britanie trebuia să ia o decizie care urma să schimbe soarta războiului.


 

 
Acesta are de dus o luptă pe două fronturi: pe cel intern, împotriva mașinațiunilor rivalilor săi politici; iar pe plan extern, împotriva regimului nazist al lui Hitler.
 
„Ziua decisivă” nu se sfieşte să arate lipsa de comunicare dintre politicianul care dictează şi poporul care se supune, între cele două entităţi adesea neavând loc niciun dialog. În clipa cea mai grea, când soarta întregii ţări îi apasă pe umeri, Churchill ia decizia după ce discută cu oameni obişnuiţi - una dintre cele mai emoţionante secvenţe ale filmului.


 

 
Filmul „Ziua decisivă”/„Darkest Hour” (2017) este difuzat la Pro Cinema duminică seară de la ora 20:30.




Galerie foto

Ultimele trailere adaugate

Cele mai citite

Noua generație de regizori de la Hollywood: cine schimbă limbajul vizual din cinema și rescrie regulile industriei

Hollywoodul trece printr-o revoluție tăcută, iar noii regizori nu mai vor să fie „următorii Nolan” sau „următorii Villeneuve”. Cu estetici radicale, obsesii vizuale și o libertate pe care vechea gardă nu și-a permis-o, această generație schimbă felul în care arată, se simte și se consumă cinema-ul.

Citeste mai mult ►

Modifică setările cookies