Comparatiile si referirile la Titanic, pe care le veti auzi/citi de nenumarate ori in cazul lui Water for Elephants, nu sunt de bun augur. Filmul in care Robert Pattinson si Reese Witherspoon impart ecranul e mult, mult mai palid. Si nu e vorba de vreo reminiscenta marca Twilight.
In locul unui vapor pe cale sa se scufunde, vorbim de un tren incarcat cu circari si animale traversand America in plina criza economica la inceputul anilor ‘30. Suntem in aceeasi lume impartita strict: exista oameni cu bani si, separat, plebea sarmana. Avem acelasi tip de erou indragosit de cine nu trebuie si acelasi triunghi amoros pigmentat de o gelozie distructiva. Si, ca tabloul sa fie tras pana la capat la indigo, povestea e inramata narativ prin intermediul unuia din personajele principale ajuns acum la senectute. Cu toate aceste asemanari cu Titanicul, Water for Elephants reprezinta ecranizarea unui roman original, omonim, semnat Sara Gruen si publicat in 2006. Initial refuzat de Avon Books, dar ajuns bestseller pe lista New York Times si tradus in alte 44 de limbi, inclusiv in romana, cartea isi atinge astfel apogeul in aceasta ecranizare cu buget.
Iar bugetul compenseaza partial redundanta povestii. Lumea circului are parte de o prezentare larga, stralucitoare si plina de farmec. De la speciile exotice si pana la micile trucuri pentru ca o reprezentatie sa fie un succes, pelicula face o reverenta discreta, dar binevenita, in fata unei lumi pe cale de disparitie. Daca va place subiectul si va tenteaza o privire mai putin coafata si un aer autohton, incercati documentarul romanesc
Circul Vesel. Spune cateva povesti de viata puternice.
Revenind la Water for Elephants, lipsa cea mai importanta pe care o resimti ca spectator e cea a pasiunii. Tot timpul filmul ramane retinut. Semnul de la inceput – N15 (interzis sub 15 ani) – n-are nicio legatura cu tensiunea sexuala dintre personajele principale, ci cu tortura si relele tratamente aplicate animalelor. Pasiunea nascuta intre eroi e tinuta, complet inoportun, la foc mic, tensiunile sunt mereu diluate, iar exploziile nu conving. Ca si cum spectatorul nu trebuie deranjat emotional cu adevarat.
Povestea sare cand si cand precum discul pe un pick-up vechi. Uneori se grabeste prea tare, alteori aluneca in patetic, iar finalul… ei bine, finalul e pur si simplu scandalos de slab. Atat de slab incat saboteaza intreaga constructie a filmului. Producatorii par sa fi mers mai degraba pe ideea unei pelicule cat mai light, cu care sa atraga un public foarte tanar in salile de cinema, mizand mai ales pe cota actorilor principali. In special pe Robert Pattinson. Cu fruntea sa lata si nasul sau stramb, Robert are nevoie in Water for Elephants de mai mult decat expresia sa interiorizata si niste machiaj pentru a convinge. Reuseste? Da si nu. Nu isi rateaza replicile, dar nu ridica cu nimic produsul. Acelasi lucru e valabil si pentru Reese Witherspoon, o prezenta agreabila intruchipand personajul feminin ramas insuficient explorat si Christoph Waltz, jucand "doar "un sfert din personajul nazistului dement din Inglorious Basterds.
Verdict: 2/5, modest
Pentru: fan clubul Robert Pattinson, cupluri la primele trei intalniri