We Bought a Zoo: 100% sirop

   Dupa esecul din 2005 cu Elizabethtown, un film primit modest de critica si care si-a scos bugetul cu chiu cu vai din intrarile in cinema, Cameron Crowe s-a ascuns sub o piatra. Pentru californianul pasionat de scris si muzica, a fost o pauza lunga intrerupta doar de documentare despre Pearl Jam, Elton John si Leon Russell. Si iata-ne in 2012, de fapt la final de 2011 pentru ca in Statele Unite filmul a rulat in perioada sarbatorilor de iarna – o decizie de marketing de bun simt pentru cata dulcegarie livreaza. Crowe opteaza pentru varianta sigura, merge pe terenul unui feel-good movie cu care nu prea ai cum sa o dai in bara cu publicul, dar aglomereaza atat de multe genuri intr-un singur film incat oboseste spectatorul si nu atinge nicaieri nivelul emotional al lui Jerry Maguire, cel mai popular film al sau.

   Punctul de plecare pentru We Bought a Zoo este romanul autobiografic al lui Benjamin Mee, doar ca scenaristii, Aline Brosh McKenna si Crowe insusi, muta locatia pe teren californian (intamplarile adevarate au avut loc in Anglia), incep actiunea cand personajul principal e deja vaduv de 6 luni, introduc o caruta de personaje cu aparitii rarefiate pentru ca sa forteze o portie de umor care le iese la limita superficialitatii, si, in cel mai pur spirit comercial, aduc un personaj feminin cu care eroul nostru se saruta la final. Tot ce se produce pe ecran e atat de evident, incat credeti-ma, oricat v-as povesti din film, n-am cum sa va stric vreo surpriza. Din secunda in care se porneste, We Bought a Zoo se izbeste din sablon in sablon. 

   Matt Damon in rolul lui Benjamin Bee transmite emotie. Daca el rata rolul sau daca Crowe nu reusea sa ne apropie eficient de el, filmul risca sa rateze inclusiv votul popular. Restul distributiei, desi prea putin din greutatea filmului se lasa pe ea, se descurca in limite credibile, de la wunderkinderii Colin Ford si Maggie Elizabeth Jones, pitica plina de intelepciune despre care am feeling-ul ca vom mai auzi, si pana la Scarlett Johansson investita cu rolul strategic de sefa peste tot staff-ul care poarta de grija menajeriei pe care Benjamin Bee o achizitioneaza. Menajerie ce include cateva feline periculoase, un urs grizzly plimbaret, serpi cu duiumul si, pentru cei cu inima mai slaba, pauni si alt pasaret. Nu va asteptati la vreun fel de Zookeeper pentru ca animalele primesc foarte putin timp pe ecran, iar umorul e mai degraba grabit si fortat.  Coloana sonora, o specialitatea casei cand vine vorba de Crowe, puncteaza corect majoritatea momentelor emotionale. 

   Daca vreti sa va ridicati glicemia cu un tata vaduv, jurnalist de profesie si  do-it-yourself guy in viata de zi cu zi, apelati cu incredere la We Bought a Zoo. Eu dupa vizionare am simtit nevoia sa beau multa, multa apa. 

   Verdict: 2/5, modest 

   Pentru:  naturi sensibile si firi visatoare