La inceput n-au fost Profesorul X si Magneto. La inceput au fost Charles Xavier si Erik Lehnsherr. Prequelul care ne prezinta destinele lor isi incepe povestea in 1944. Unul dintre eroii mutanti, copil fiind, vede atrocitatile unui lagar de concetrare nazist, in vreme ce celalalt doarme linistit in asternuturi moi. Schisma lor e deja trasata, polii sunt deja conturati, chiar daca initial cei doi au o misiune comuna: sa salveze lumea de la un razboi nuclear. Nu stiu daca interpretarea magnetica a lui
Michael Fassbender sau intreaga constructie a personajului sau, asasinul razbunator perfect motivat, m-au facut ca in secventa de la final, atunci cand si eroii, dar si spectatorii, trebuie sa aleaga o tabara in care vor sa stea pe mai departe, sa il aleg pe Magneto. Nu ca
James McAvoy nu joaca si el foarte bine sau ca personajul sau n-ar fi suficient de bine conturat. Dar parca Fassbender ca Magneto e mai mult decat cool si are habar de lume si viata, spre deosebire de Profesorul X care isi trage credinta de nestramutat in omenire de prin carti frumos scrise.
X-Men: First Class ii va incanta pe fani cu abundenta de trimteri la istoria personajelor lor preferate. Vor afla povestea lui Beast, vor explora dedesubturile relatiei lui Raven cu Magneto, vor vedea la lucru primul Cerebro si se vor amuza intr-un scurt moment Wolverine. De fapt, una din calitatile generale ale filmului e ca reuseste sa nu se ia prea tare in serios oferind spectatorului avizat suficiente momente comice.
Pentru spectatorii neavizati raman in picioare alte argumente pentru care pelicula isi merita timpul. Inainte de toate e foarte sprintena, alearga din anii ’40 catre criza rachetelor din Cuba, traverseaza America, poposeste in Argentina si Rusia si schimba de cateva ori limba in care ti se adreseaza. O face coerent si natural, spunand o poveste care se leaga foarte bine pana spre final. Efectele speciale sunt de treaba, iti iau ochii in anumite momente, dar nu uita ca sunt in slujba unui scop mai inalt. Primele recrutari de mutanti adolescenti pompeaza o doza seminificativa de energie in film si sunt probabil modalitatea cea mai buna de a face cunostinta cu universul X-Men.
Micile imperfectiuni tin de coloana sonora (semnata de Henry Jackman) care nu pune umarul la reusita filmului, de cateva scapari ale scenariului in ultimele 20 de minute si de durata totala de vizionare destul de mare (peste 2 ore). Cel putin spre final am simtit ca lucrurile puteau fi facute un pic mai eficient. Slava Cerului insa ca X-Men: First Class a scapat de tratamentul la moda din zilele noastre: au omis sa-l puna la ingrasat in 3d.
Verdict: 3½/5, foarte bun
Pentru: fanii X-Men si cei care in loc de terasa au ales cinematograful