Johnny English… se intoarce din sertarul cu amintiri

Ce motive sunt pentru o revenire a lui Johnny English? Excluzand cele doua filme Bond facute intre timp care ar putea fi parodiate si colectia de masini de lux al lui Rowan Atkinson care avea poate nevoie de o reimprospatare, englezii sunt pe langa gentlemeni si oameni de afaceri. Asa ca 5 ani de zile de pauza li s-au parut suficienti si a sosit vremea unui sequel cu superagentul secret al Majestatii Sale. In incercarea lor de a obtine profituri cat mai mari, distribuitorii au lansat filmul in Australia, in tari din Asia si Europa Centrala si de Est pentru ca eventualele reactii negative de pe pietele grele ale filmului (Marea Britanie si Statele Unite) sa nu afecteze vanzarile in rest. Aproape ironic, noi ajungem sa vedem Johnny English Reborn cu doua saptamani inainte de britanici si o luna de zile inainte de americani! Dar nu va grabiti sa dati navala in cinematografe…

Scenaristii William Davies (a lucrat si pentru primul Johnny English) si Hamish McColl (a scris Mr. Bean’s Vacation) nu-si bat prea mult capul. Plotul dezvoltat de ei e anemic, banal si anacronic. Nici vorba de vreo celula terorista la moda. Organizatia secreta – Vortex – folosind un drog care poate controla mintea – vrea sa-l asasineze pe primul ministru chinez la intalnirea sa cu PM-ul britanic. Si cum aventurile de spionaj incep la Hong Kong, zici ca suntem intr-un film dinainte de retrocedarea insulei catre China Mama.

Singurul punct forte e Rowan Atkinson - iar pentru fanii sai vestile sunt rezonabile - filmul se dovedeste o portie decenta din comicul britanic. Nu a imbatranit peste masura si livreaza in stilul caracteristic gafe peste erori si situatii penibile peste momente absurde. In plus, mai sunt cateva momente reusite de umor in film, nascute dintr-o serie de poante sexiste si rasiste pe care americanii inecati in corectitudinea lor politica nu prea mai indraznesc sa le faca. Totusi, fata de explozivul si hilarul Hot Fuzz al lui Simon Pegg suntem la ani lumina cinematografici distanta..

Distributia le mai include pe Gillian Anderson, originara din Chicago, Illinois, dar aici avand accent britanic si interpretand-o pe sefa MI-7 si pe o fosta fata Bond (din Die Another Day), Rosamund Pike, care da viata unei experte in psihologie ce nu rateaza caderea in bratele vanjoase ale lui Johnny English. Nici una, nici cealalta n-au sare si piper, la fel cum si sidekick-ul lui Johnny, un tanar de culoare, despre care ai fi jurat ca va duce filmul in zona lui Rush Hour in varianta buna sau Cop Out in varianta rea, abia daca primeste cateva momente in film.

Ritmul peliculei e ruginit, defectele pe scenele de actiune se cam vad, caruta de product placement de la Rolls Royce la BMW se inghite greu, iar tantalaul balbait, cu pantalonii pusi pe invers, mereu la locul nepotrivit, surprinzator cu doza sa de intelepciune acumulata in templele asiatice (pentru ca acolo il gaseste inceputul peliculei), dar in continuare afon tehnologic fiindca nu stie sa-si foloseasca jucariile telecomandate, e pur si simplu prea old school pentru ca sa insemne ceva.

Verdict: 2/5, modest
Pentru: fanii lui Mr. Bean si copii de 8-12 ani