Abraham Lincoln Vampire Hunter: nu-si merita cei 5 dolari

   Abraham Lincoln Vampire Hunter poate fi pus lejer in relatie cu doua pelicule ce ruleaza in acelasi timp cu el in cinematografele noastre. Carligul sau isi trage seva din acelasi gen de scorneala cu Iron Sky. Acolo se lucreaza cu nazisti selenari in 2018, aici presedintele american de pe bancnota de 5 dolari fugareste cu toporul argintat vampiri sudisiti. 

   Problema e ca in vreme ce Iron Sky se cuibareste intr-o parodie politica fara zvac, ALVH nutreste false sperante la statutul de action horror abuzand grav de un nume istoric. Cu exceptia unei detensionari comice la inceputul filmului (cand Abe intra peste mentorul sau intr-un moment de desfatare carnala) pelicula celor de la Warner Bros. se straduieste, pe alocuri chinuit, sa stea la poza cu dintii stransi. Desi are un buget dolofan si se da in spectacol intr-o suma de efecte 3D ce nu pot fi trecute cu vedere, filmul pierde foarte multe pe cartea scenariului. 

   Si asa ajungem la cea de-a doua inrudire a lui ALVH. De data asta una chiar de sange. ALVH si Dark Shadows au acelasi producator - Tim Burton - si acelasi scenarist - Seth Grahame-Smith. Cel din urma nu are (inca) maiestria necesara unei povesti cinematografice reusite, iar cel dintai nu sesizeaza acest lucru, impresionat probabil de inclinatia amandurora pentru latura intunecata. Dark Shadows se salveaza pe mana de regizor a lui Burton, pe interpretari si pe o lejeritate intrinseca, in schimb ALVH ramane complet descoperit. 

   Defectele povestii sunt sesizabile pana si pentru un miop. Cel mai ciudat e ca Seth Grahame-Smith parea intr-o pozitie ideala, trebuia sa-si adapteze propriul roman comic horror intr-un scenariu de film. Insa din tot materialul pe care il avea la dispozitie, din care ar fi iesit lejer o mini-serie, nu stie ce sa aleaga. Asa ca inghesuie in acest lungmetraj cateva secvente cu frageda pruncie a lui Lincoln, o morisca rapida prin etapele lui de invatacel in tainele uciderii vampirilor, iar apoi sare la batranete intr-o situatie din ce in ce mai stanjenitoare. 

   Pana sa discutam finalul e de spus ca personajele filmului nu primesc destul timp nici cat sa se faca prea bine cunoscute, daramite sa evoleze credibil. La limita, ele ajung sa vorbeasca singure ca spectatorul sa afle pe repede-inainte ce si cum simt / gandesc. Vorbele mari insirate si ele in viteza isi pierd esentialitatea. Totul e grabit si pe cale de consecinta imaginea iese miscata. Distributia e la randul ei atat de anosta incat nici nu merita mentiuni special. Intru salvarea filmului regizorul cazac Timur Bekmambetov, despre care stim cu totii ca poate, ineaca lucrurile in slow motion-uri cu point of view-urile biciului, glontului sau toporului. Iti fura ochiul? Da. Primeste un bonus de stil? Da. Dar nu poate duce lucrurile mai departe de atat. 

   Punctul culminant lasa naratiunea in fundul gol de doua ori. Mai intai cand batranelului Lincoln ii pica o fisa pe care o stia de ani de zile (nu spun mai mult ca sa nu va stric vizionarea). Ori e senil, si la cum manuieste toporul nu pare, ori scenaristul ne ia peste picior. A doua jena scenaristica apare atunci cand in timpul bataliei de la Gettysburg (care a tinut 2 zile, de pe 1 pana pe 3 iulie 1863) nordistii au timp sa faca ce fac in film. Poate doar cu o masina de dilatat timpul. Nu poti sa prezinti Gettysburg-ul, istorie reala, si te joci astfel cu coordonatele sale. Mot la coliva finalul vine intr-o cheie absolut rasuflata. De ce ai face ceva ce s-a mai facut de atatea ori?

   Singurul lucru foarte bun la ALVH a fost subtitrarea. Da, ati citit bine, subtitrarea. E prima oara cand vad o subtirare la un film 3D care tine cont de planurile de profunzime si e asezata pe ecran in asa fel incat sa maximizeze potentialul filmului. 

   Verdict: 2/5, modest

   Pentru: horror buffs intr-o zi fara pretentii