Dallas Buyers Club, filmul despre lumea bolnavilor de SIDA pe care nimeni nu l-a vrut: povestea adevarata si cutremuratoare  pe care  Hollywood-ul a refuzat-o timp de 20 de ani

Intr-un material amplu publicat de L.A. Times, cinefilii au ocazia sa afle povestea incredibila din spatele fimului Dallas Buyers Club si motivele pentru care marile studiouri l-au refuzat. Subiectul bolnavilor de SIDA a ramas inca unul delicat pentru industria de film, insa dupa o lupta apriga de peste 2 decenii, filmul a vazut lumina si a reusit chiar sa impresioneze.

Totul a inceput in anul 1992 cand (pe atunci) proaspatul absolvent al  Syracuse University ,Craig Borten, a condus de la Los Angeles pana in Dallas ca sa il cunoasca pe Ron Woordrof. Citise despre acesta si aflase ca era un electrician homofobic pasionat de rodeo care fusese diagnosticat cu HIV in 1986. Desi doctorii nu ii acordau sanse de viata mai lungi de o luna, acesta, manat de dorinta de a supravietui, a calatorit pana in Mexic de unde a inceput sa ia medicamente neavizate inca si sa faca apoi contrabanda cu acestea in alte state prelungind atat propria viata cat si pe a altora. Dupa descoperirea acestei povesti, Craig Borten a hotarat ca ar putea face un film de exceptie pe baza evenimentelor aflate.

Timp de trei zile, Woodroof a povestit experientele prin care a trecut iar Botren, scenaristul filmului, inregistra totul pe casete audio ramanand uimit cum un homofob prea putin interesat de cei din jurul sau a devenit fara sa vrea un erou in perioada ingrozitoare in care izbucnise epidemia de SIDA. „Era acel personaj enigmatic cu o palarie de cowboy incredibil de dur cu femeile, drogurile si HIV.” Declara Craig despre intalnirea cu cel care avea sa devina mai tarziu personajul principal al productiei ce va aparea abia in 2013. Cateva luni mai tarziu Woodroof va muri rapus de cruda boala si la scurt timp dupa aceea, cel care l-a ascultat in ultima perioada a vietii sale a terminat un scenariu despre el si despre modul in care a batjocorit unitatea medicala care il trata incadrandu-l in comunitatea gay, a celor care fac rodeo si in lumea spitalelor; numele fiind inspirat dupa lantul farmaceutic pe care Woodroof il conducea.

Actorii au impresionat prin eforturile depuse in vederea integrarii in piele personajelor. Astfel McConaughey s-a intretinut in timpul filmarilor cu un meniu de maxim 400 de calorii pe zi in timp ce Leto si-a modificat vocea pentru a reda mai bine personajul care va fi amicul gay al lui Woodrow. Desi multe filme au o istorie complexa in spatele lor, The Dallas Buyers Club este o legenda a Hollywood-ului adunand refuzuri ale unor superstaruri ca Brad Pitt sau Ryan Gosling, intampinand refuzuri de finantare si pierderea repetata a contractelor cu studiouri de filmare.  

Raspunsul cel mai des intalnit la inaintarea scenariului catre producatori era „Il adoram dar nu putem investi bani intr-un film despre un barbat care moare de SIDA. Desigur, Philadelphia a fost o mare lovitura dar eroul a fost un om simpatic nu un personaj mohorat care ii insulta pe toti cei aflati in preajma sa.” Borten a spus ca nu ii putea invinui pentru aceasta judecata „ Acesta a fost punctul de propulsare al filmului meu: povestea unui homofob rasist bolnav de SIDA care se imprieteneste cu un om imbracat ca o femeie...si care in final moare.”

Au fost desigur si foarte multi actori si regizori care au placut imediat filmul. Woody Harrelson a fost in discutii pentru rol in distributia peliculei iar Dennis Hopper acceptase la mijlocul anilor 90 sa fie regizor pentru The Dallas Buyers Club in timp ce Columbia Pictures ar fi urmat sa cumpere filmul dar fara o intentie clara de a-l realiza dupa cum urma sa afle mai tarziu Borten asa ca directorii au decis sa il pastreze independent; cand nicio finantare nu s-a materializat, Harrelson si Hopper au parasite productia.

Cateva luni mai tarziu Marc Forester- fost coleg si prieten de la universitate al lui Brenner- l-a contactat pe acesta in vederea redeschiderii proiectului in cadrul caruia el ar fi urmat sa fie regizor. Totusi, curand dupa fericitul eveniment, proiectul a intampinat noi dificultati; se pare ca cei de la Universal au considerat ca scenariul mai trebuia finisat, astfel acesta a fost inmanat lui Stephen Belber (care a mai lucrat si scenariul pentru The Laramie Project), apoi unui novice pe nume Chase Palmer, dupa care au acordat o sansa lui  Guillermo Arriaga peste ale carei retusari au trecut de asemenea cu vederea. Vazand ca productia intarzie sa se materializeze, atat Brad Pitt cat si Marc Forester au parasit echipa de lucru a proiectului cinematografic.

Atat in cazul peliculei Shine cat si in cazul The Curious Case of Benjamin Button dar mai ales in cazul The Dallas Buyers Club se poate observa cat de dificil si nesigur este terenul de lucru de la Hollywood in ciuda numarului mare de regizori care doresc sa preia lucrarile.

Dupa aproape 15 ani, scenariul inca nu reusise sa fie pus in scena si Borten isi aminteste cu neplacere ca „auzi povesti despre industria filmului care te poate dobora, dar nu stii exact cum se simte si daca e adevarat pana nu o simti pe propria piele.”

Anul 2008 a adus oarecare imbunatatiri dar nimic semnificativ, singurii pasi inainte putand fi considerate zvonurile ca Focus Features ar prelua proiectul cinematografic de la Universal dar nimic nu s-a facut in acel sens. 

Intr-un final, in primavara anului 2011 in timp ce se plimba in jurul orasului Los Angeles a declarat acestuia ca daca ar face din Dallas Buyers Club o prioritate a sa, acesta ar putea sa fie in cele din urma materializat in ciuda numelor mari care s-au retras atat din distributie cat si din echipa de lucru de pe platouri adaugand „de data asta cred ca s-ar putea sa iasa ce trebuie”.

Unul din numele care s-a alaturat productiei si care a ramas pana la final este McConaughey care dupa reprezentatii modeste in "Ghosts of Girlfriends Past" si  "Surfer, Dude" a dorit sa incerce un rol mai serios care sa determine oamenii sa il vada intr-o maniera diferita. 

Impreuna cu regizorul Jean-Marc Vallee (cunoscut pentru filmele "Young Victoria" si "C.R.A.Z.Y.") care nu era atins de prejudecatile de la Hollywood, cu persistenta lui Brenner si talentul lui McConaughey, filmul s-a incadrat finalmente pe calea cea buna catre materializare. Astfel, vara trecuta, un grup de investitori canadieni s-a oferit sa finanteze cu fondurile necesare facandu-l pe Brenner sa rasufle usurat dar s-au retras la scurt timp. „Uneori cand crezi ca mai ai putin si iti vezi visele implinite, se dovedeste ca nu este asa. Sunt sigur insa ca ceva ne va salva” declara Brenner si se pare ca asa a si fost; acel „ceva” au fost agentii CAA Laura Lewis si Roeg Sutherland. 

Matthew McConaughey a inceput pregatirile pentru film urmand o dieta drastica pentru a scadea in greutate, a dat interviuri despre aceste aranjamente si experientele prin care trecea.CAA si Cassian Elwes au preluat fonduri de la L.A.-based Voltage Pictures dar inca le mai lipseau 2 milioane $ de care era absolut necesar sa se faca rost cat mai repede posibil intrucat McConaughey nu putea sa tina o dieta atat de dura o perioada prea lunga, astfel filmul aflandu-se sub tensiunea de a fi realizat in 2012 sau niciodata.
 

Salvarea lor a venit de la fosta sotie a lui Elwes care se intalnea cu investitorul si producatorul Logan Levy si care le-a obtinut o finantare din partea acestuia desi dupa cum  a recunoscut mai tarziu, un film despre perioada in care SIDA era in floare nu era exact ceea ce le-ar fi placut sa promoveze; totusi plusul venea din partea lui McConaughey carea avea stralucirea necesara pentru a-i satisface pe finantatori.

Dallas Buyers nu este neaparat cel mai stralucit film al acestui an dar este o demonstratie pertinenta ca simpla ambitie de a face un film nu este suficienta si depinde de mai mult factori cum ar fi un actor care doreste sa isi recreeze imaginea, si o adunatura de oameni de afaceri dispusi sa puna ceva bani impreuna pentru a scoate la lumina un proiect cinematografic.”

Brenner declara pentru L A Times ca „exista perioade ca producator cand te intrebi de ce faci asta atunci cand depui eforturi iar rezultatele intarzie sa apara...si deodata te trezesti ca apare o sansa atunci cand te astepti cel mai putin.”

Chiar daca obtinusera banii, problemele echipei proaspat inchegate erau departe de a fi incheiate; productia trebuia sa fie completata de un Rayon-omul imbracat in rochie care devine prietenul bolnavului de SIDA si care face un aranjament de afaceri cu acesta-intrucat Gael Garcia Bernal se retrasese din motive personale. Jared Leto, un star rock foarte rar implicat in productii cinematografice- a fost cel care a preluat rolul barbatului imbracat in femeie. Distributia a fost completata de Valee care a fost interesata de rolul feminin principal Noomi Rapace dar a fost convinsa in final sa preia rolul lui Jennifer Garner.

Ultima problema a fost cea a banilor si a timpului; desi cerusera 8 milioane de $ si 40 de zile de filmari, producatorii au fost limitati la doar 5 milioane de $ si 25 de zile la dispozitie pentru materializarea peliculei. Insa regizorul nu a batut in retragere si a acceptat provocarea ducand munca la bun sfarsit, pelicula fiind preluata pentru ultima data si definitiv de Focus Features. 

La finalul lucrarilor, Ross a marturisit „nu sunt genul de persoana care sa creada in lucruri mistice dar cred ca de data asta am reusit pentru ca stelele s-au alineat asa cum trebuie.” Insa cel mai fericit dintre toti a fost Borten care dupa atatea suisuri si coborasuri si-a vazut creatia pusa in scena cap coada gata sa fie promovata pe marile ecrane asa cum si-a dorit dintotdeauna adaugand in timp ce ridica un pahar de sampanie „ este ceva special la acest film care se prinde de tine si de care nu te mai poti desprinde.”

Filmul va aparea pe marile ecrane in SUA pe 1 noiembrie 2013.