De ce "Dictatorul" al lui Charlie Chaplin este considerat unul dintre cele mai curajoase filme ale epocii sale. Cand a fost difuzat prima data in Romania

Este considerat un film curajos, mai ales pentru faptul ca, in epoca, Statele Unite ale Americii nu se aflau inca in razboi cu Germania nazista.

De asemenea, prin modul in care a fost portretizata persecutia evreilor in Europa, cu scenele trupelor care terorizau ghetourile, s-a considerat, la acea vreme, ca s-a mers prea departe, potrivit unei cronici a lui Roger Ebert, din 1972, publicata pe site-ul rogerebert.com, citata de Agerpres.

Chaplin interpreteaza in film un dublu rol: pe cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, Adolf Hitler, si pe cel al barbierului evreu, victima a antisemitismului.

Tara in care se petrec evenimentele se numeste, alegoric, Tomania si simbolizeaza Germania nazista.

In 1918, un barbier evreu care salveaza viata unui pilot ranit, Schultz (Reginald Gardiner), isi pierde memoria. 20 de ani mai tarziu, in 1938, inca suferind de amnezie, barbierul evadeaza din caminul social in care a stat si se intoarce in ghetou.

Ghetoul era, la intoarcerea sa, guvernat de Schultz, care a fost promovat in functie de catre dictatorul Tomaniei, Adenoid Hynkel (parodiere dupa Hitler), care, fizic, parca ar fi frate geaman cu barbierul.

Barbierul se indragosteste de fiica vecinului sau, Hannah (interpretata de Paulette Goddard), si incearca impreuna sa reziste persecutiei fortelor armate din Tomania. La un moment dat, trupele regimului il prind pe barbier si sunt gata sa il spanzure, cand Schultz isi aminteste ca acesta i-a salvat viata si se abtine.

Ca urmare a refuzului unui bancher evreu de a-i imprumuta bani pentru a finanta armata, Hynkel declanseaza un nou val de persecutii asupra evreilor. Schultz protesteaza impotriva politicii inhumane si este astfel indepartat din functie si trimis intr-un lagar de concentrare.

Reusind sa scape, acesta se ascunde in ghetou impreuna cu barbierul si incearca sa convinga familia de evrei sa organizeze o tentativa de asasinat impotriva lui Hynkel. Familia de evrei refuza, iar trupele armate ale Tomaniei reusesc in cele din urma sa ii aresteze pe Schultz si pe barbier, trimitandu-i intr-un lagar de concentrare. Hannah si familia sa reusesc sa fuga in tara vecina, Osterlich (parodiere dupa Austria).

Hynkel are o disputa cu dictatorul Bacteriei (parodiere dupa Italia), Napoloni, o ironizare a numelui lui Mussolini (interpretat de Jack Oakie). Dupa semnarea unui acord de colaborare, Hynkel, ajutat de Napoloni, invadeaza Osterlich (aluzie la Anschluss-ul de catre Germania a Austriei la data), iar familia de evrei este prinsa de trupele invadatoare.

Evadand din lagar in uniforme furate, Schultz si barbierul, imbracati la fel ca Hynkel, ajung la frontiera cu Osterlich, unde o parada imensa il asteapta pe dictator sa i se adreseze. Numai ca Hynkel nu este prezent, dictatorul fiind confundat cu barbierul care a fost nevoit sa se imbrace in haine civile (cele oficiale, fiindu-i furate) si fiind astfel arestat. Schultz insista ca barbierul sa se duca sa vorbeasca el in fata multimii si sa se dea drept Hynkel, motivand ca acesta este singurul fel in care isi mai pot salva viata, avand in vedere ca Tomania a cucerit Osterlich.

Barbierul nu a tinut niciun discurs in viata lui, dar neavand incotro, urca pe scena si tine un speech impresionant despre pace, relatii prietenesti intre state si bunavointa. Barbierul profita de asemenea si ii adreseaza un mesaj si iubitei sale, Hannah, care ii recunoste vocea la radio, se intoarce cu fata catre soare si exclama sugestiv: "Asculta!".

Una dintre cele mai renumite scene din film este dansul dictatorului Adenoid Hynkel cu un balon pe care este desenat globul pamantesc in biroul sau, pe muzica lui Richard Wagner din opera sa, "Uvertura Lohengrin".

O alta scena remarcabila este cea in care, Charles Chaplin, in rolul barbierului evreu, isi barbiereste un client pe muzica lui Johannes Brahms, in Dansul Maghiar Nr. 5, care se difuza la radio, miscandu-se cu briciul pe ritmul muzicii.

Discursul barbierului care se da drept dictatorul Hynkel este o alta secventa celebra, speech-ul fiind calificat de unii ca fiind umanist, de altii ca fiind naiv. "Vrem sa traim fericiti impreuna, nu in mizerie. Nu vrem sa ne uram si sa ne dispretuim reciproc. In aceasta lume e loc pentru fiecare, iar pamantul e destul de bogat incat sa ne poate intretine pe toti", spune Chaplin in discursul de final al filmului.

In locul unor elemente de discurs specifice cuceritorului, prin apelul sau la bunatate si ratiune, discursul barbierului este cu totul iesit din comun, considera Wallace Bosley Crowther, intr-o cronica din 16 octombrie 1940, redata de site-ul New York Times.

"Efectul discursului este insa tulburator si ceea ce ar fi trebuit sa fie un punct culminant al filmului devine plat si se pare si siropos. Dar sinceritatea cu care Chaplin isi transmite mesajul si expresia tragediei, care se vede in mod clar pe fata sa, sunt coplesitoare", mai spune Wallace Bosley Crowther.

Prin exprimarea viziunii de stanga a lui Chaplin, filmul "The Great Dictator" a avut o receptie controversata in epoca, fiind interzis in Germania nazista, precum si in statele aflate sub influenta acesteia. In Romania, filmul "Dictatorul" a fost difuzat pentru prima oara in primele zile dupa Revolutia din 1989, la initiativa crainicului Victor Ionescu, potrivit criticului de film Irina-Margareta Nistor.

Nominalizat la 5 premii Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal (Charlie Chaplin), cel mai bun scenariu, cea mai buna coloana sonora, cel mai bun actor in rol secundar (Jack Oakie), "The Great Dictator" a fost inclus in lista Registrului National de Filme (1997), iar Institutul American de Film l-a cotat cu pozitia #37 in lista "100 Years... 100 Laughs" (2000).