Haywire: exercitiu de stil cu coregrafii MMA

   Trailerul lui Haywire are darul sa pacaleasca. Intocmai ca cel de la Drive. Cei care vin in sala de cinematograf pentru un film de actiune sadea, din categoria celor care ruleaza in bucla la televiziunile noastre, au gresit adresa si vor iesi din sala ofticati. Vorbim totusi de Steven Soderbergh, cel mai tanar castigator de Palm d’Or din istorie (la 26 de ani!). Omul, chiar si in cele mai active pelicule ale sale gen noua serie Ocean sau Out of Sight, e departe de a fi amatorul pumnilor in gura si gloantelor aruncate aiuristic.

   Ceea ce ne propune Soderbergh in Haywire este sa o cunoastem pe Gina Carano. 12-1-1 si 7-1-0 sunt cifrele ei. Asa cum manechinele vin cu dimensiunile lor in centimetri, asa si luptatoarea noastra capata valoare prin numarul de victorii, infrangeri si lupte incheiate la egalitate in stilurile Muay Thai si Mixed Martial Arts. Asadar, fata e pe bune. In fine, nu in totalitate fiindca vocea ei din film a fost alterata pentru a capata mai multa adancime. Chiar daca in privinta frumusetii nu se compara cu Angelina Jolie (am citit astfel de comparatii si raportez trist ca sunt doar exagerari), Carano are o aparitie care iti capteaza interesul a la Noomi Rapace. Soderbergh stie sa stea aproape de ochii ei expresivi pentru ca la replici e clar ca mai e de lucru, iar miscarile de lupta… ei bine, pe astea trebuie sa le vedeti singuri. Va pot spune in avans ca Mallory, asa o cheama pe spioana noastra de elita, nu poarta fusta si iubeste lupta corp la corp. 

   Ceea ce ridica filmul este, fara nicio urma de indoiala, mana lui Soderbergh care experimenteaza aici cinematografic in nuante vintage. Povestea e doar un pretext, expediat in primele si ultimele minute, clasica imbarligatura a spionei careia sefii (de data asta privati) vor sa-i puna in carca o nasoleala, iar apoi sa o vaneze ca sa stearga urmele. Ce conteaza de fapt este executia.

   Surdina de amortizor in care e lucrat, lipsa oricarui abuz sonor in scenele de lupta, coloana sonora instrumentala cu aer de euro-operatiune de spionaj de altadata, filmarile din color in alb negru si iar in color, vanataile cu aer naturalist de pe fata eroinei, opririle la Barcelona si Dublin, prospetimea cu care sare la bataie si amplasamentul camerei atunci cand Mallory se pune pe alergat, plus cele cateva replici ironice. Si uitasem, o distributie masculina care l-ar face gelos pana si pe Woody Allen, omul despre care se spune ca nu poate fi refuzat de niciun actor. Impart ecranul cu timpi din ce in ce mai scurti de la veteranii Michael Douglas si Antonio Banderas pana la Channing Tatum, Ewan McGregor si rising star-ul momentului Michael Fassbender. 

   Verdict: 3½/5, foarte bun

   Pentru: cei satui de action-ul de duzina