Jack and Jill: portia dubla de Adam Sandler da efecte adverse

   Habar nu am ce-i motiveaza pe actori sa accepte roluri travesti. In vremurile marelui Will lucrul era o necesitate fiindca femeile aveau interzis pe scena, dar si istoria cinematografica consemneaza o lista nesfarsita  de la  perioada filmului mut, cand si regele Charlot a jucat rolul unei femei in scurtmetrajul A Busy Day, si pana la recentele interpretari ale lui Eddie Murphy in Norbit sau Martin Lawrence in seria Big Momma. Parca nicaieri insa lucrurile nu au aratat mai jignitor decat in varianta propusa de Adam Sandler cu dubla sa performanta din Jack and Jill.

   In primul rand pentru ca Sandler nu face nici cel mai mic efort in a-i asigura lui Jill o prezenta cat de cat convingatoare. Tinuta, mersul si mai ales vocea isterica sunt jenante. Totul se prezinta ca la o repetitie de inceput de drum, nicidecum ca intr-o versiune finala de aratat publicului. Personajul lui Jill e fara noima, mai degraba o caricatura cu aer enervant decat o fiinta umana. Iar fratele Jack e atat de sumar incat il citesti ca pe o radiografie banala a impulsivitatii. 

   Teoretic povestea unor gemeni adulti care nu se suporta, dar se viziteaza de sarbatori, vizita prelungita din ce in ce mai mult din diverse motive, putea sa ofere loc pentru un cateva momente comice digerabile. Nu e cazul. Scenaristii au lucrat pe genunchi si pretuiesc exagerat situatiile gretoase pe baza de flatulenta. Regizorul de casa Dennis Duncan (a fost vioara intai de la Happy Gilmore la Grown Ups) n-are nicio finete, iar toate aparitiile surpriza si finalul fortat familist accentueaza doar caracterul total rasuflat al filmului.

   Colac peste pupuza, Al Pacino vrea sa transmita un mesaj membrilor Academiei – ceva despre cum a castigat in toata cariera lui un singur Oscar, dar lui nu-i pasa. Alt motiv rational nu pare sa existe pentru prezenta sa intr-o productie inepta chiar si dupa standardele casei de productie Happy Madison. Pacino jucandu-se pe el insusi e un excentric teatral amorezat de Jill dintr-un motiv absurd: amandoi s-au nascut in Bronx, iar lui ii e asa dor de casa incat, in loc sa ia un avion, tine mortis sa fie intr-o relatie cu ea. Chiar daca mai toate alegerile lui Pacino din ultima vreme au lasat de dorit, avem in fata un moment cu adevarat rusinos. Salvat partial, e adevarat,  de ultimele lui replici. Dupa un moment rap in care actorul face reclama la o gogoserie, el insusi trage singur concluzia: This must never be seen. By anyone. Si totusi filmul ruleaza in cinematografe.

   Verdict: 1/5, jalnic

   Pentru: cei care vor sa vada cat de jos a ajuns Sandler