Am vazut seria originala "Mad Max" cand era mica si tin minte si acum cat de fascinata am ramas de universul unei lumi distopice si anarhice, plasata in mijlocul desertului australian. Mel Gibson era atunic eroul perfect si filmele lui George Miller erau fascinante. La trei decenii, regizorul australian s-a intors in forta, cu un noul film din serie, pe care eu il consider excelent.
"Hope is a mistake. If you can't fix what's broken, you'll go crazy" (Tom Hardy in Mad Max:Fury Road)
Bigger, faster, stronger. Asa este Mad Max:Fury Road in comparatie cu celelate filme din seria originala. Nu intentionez sa faca o paralela, pentru ca nu are sens, dar Miller a imbunatatit toate aspectele filmelor sale si ne ofera o opera punk-rock, nebuna, in care viteza de desfasurare a actiunii este ametitoare.
De fiecare data cand Max revine pe ecran, lumea in care traieste devine din ce in ce mai post-apocaliptica. Si desi este inspaimantatoare, ramane fascinanta in acelasi timp. In Mad Max:Fury Road nu iti poti lua ochii de la eroi, peisaje si vehiculele impresionant create. In lumea din Mad Max, eroul eponim devine dintr-un politist un justitiar al desertului, un razboinic intr-o societate care redevine salbatica si necrutatoare.
Dar in aceasta lume sangeroasa exista doi rebeli care ar putea rasturna totul si instaura ordinea. Max incearca sa isi revina dupa ce si-a pierdut sotia si copilul si se lupta cu toti cei care ii ies in cale si il ameninta. Insa, mai exista un alt personaj interesant, Furiosa (Charlize Theron) o femeie rasa complet in cap, cu o aparitie de razboinica, care incearca sa supravietuiasca in desertul sangeros. De altfe, acesta este mai mult filmul ei decat filmul lui Max, povestea lui fiind extinsa cel mai probabil in urmatoarele filme (Tom Hardy a recunoscut ca a semnat contract pentru mai multe filme). Imperator Furiosa decide sa il tradeze pe liderul Joe Nemuritorul (o interpretare exceptionala din partea lui Hugh Keays-Byrne, care a jucat si in seria originala) si sa fuga cu rezervele de benzina si cele cinci neveste transformare in sclave sexuale in desert. Satule de lumea atroce in care traiesc s in care sunt tratate ca obiecte doar pentru a-i darui copii liderului, femeile decid sa fuga, ajutate de Furiosa.
Nu cred ca putea fi o alegere mai buna pentru Furiosa: o actrita desavarsita, Theron aduce eroinei sale o masculinitate puternica, dar nu-si pierde nicio clipa femininate, nici atunci cand imparte lovituri in dreapta si stanga unor barbati. Tom Hardy mi se pare o alegere foarte buna: calm, tacut si cu o intensitate expresiva, britanicul se integreaza perfect in lumea post-apocaliptica a lui George Miller.
Regizorul, ajuns la o varsta onorabila de 70 de ani, nu si-a pierdut indemanare, ba din contra, pare mai in forma ca niciodata. Acest film nu are un scenariu vast, este o cursa contracronometru prin desert, in care razboinicii vor sa ii ucida pe tradatori. Si cu toate astea, filmul iti lasa mereu impresia unei capodopere artistice, unei opere punk-rock, in care este evidentiat talentul unic al lui George Miller pentru lumi nebune, nebune, nebune, in care adrenalina este punctul forte. Lasati fimele Fast and Furious sau filmele de actiune cu Stallone. Fury Road este poate cel mai bun film de actiune facut vreodata, in care arta vine tocmai din scenele nebunesti din actiune, coregrafiate ca un spectacol in desert, din care nu stii daca scapa cineva viu pana la urma.
Nebunesc, zgomotos, filmat impecabil si realizat fara cusur vizual, Mad Max: Fury Road este unul dintre cele mai ciudate si nebunesti filme vazute vreodata, pe care merita sa-l descoperiti si sa-l admirati macar ca opera artistica. Da, este cel mai nebun film al anului, dar nu o sa va para rau.
Verdict: 10/10