The Bourne Legacy: chestia cu greaua mostenire

   Dupa ce regizorul Paul Greengrass, cel care si-a lasat o amprenta marcanta pe Suprematie si Ultimatum, si superstarul Matt Damon au declinat o revenire intr-un al patrulea film Bourne, considerand pe drept cuvant povestea agentului just si complet incheiata, producatorii au avut de ales. Uita de Bourne, lucru greu de facut atunci cand cumulat filmele seriei au generat profituri in zona miliardului de dolari, fac un recast si forteaza obisnuintele publicului cu o figura noua in locul lui Damon, slava Cerului ca s-au abtinut de la asa ceva, sau... vin cu o poveste proaspata, cu un erou nou, pastrand particula aducatoare de profit Bourne si agatand cumva evenimentele noului film in contextul trilogiei anterioare. Si acesta a fost drumul ales.

   Bourne Legacy beneficiaza de avantajul Tony Gilroy. Britanicul a lucrat la scenariile tuturor filmelor Bourne, e deci cel mai in masura sa extinda universul romanelor lui Robert Lundlum, iar ca regizor si-a dovedit calitatile intr-un univers avocatesc corporatist murdar ca cel din Michael Clayton. Clanul Gilroy e completat aici de fratii Dan si John, primul coscenarist, al doilea responsabil cu montajul pentru Legacy. Nu e deci de mirare ca filmul se preocupa excesiv de labirintul stufos din lumea agenturilor americane. Eric Byer (Ed Norton) e seful NRAG si omul care de dragul “sigurantei nationale”, scanata de mai multe ori in discursurile din film, e dispus “sa stearga” imediat si complet un alt program secret in care se lucra cu oameni fortificati cu pastilute verzi si albastre pana la un nivel intermediar intre om si supererou. Cand se intampla asta? Atunci cand Bourne ajunge la New York. Actiunea lui Legacy e deci partial suprapusa temporal peste cea din Ultimatum. 

   Amatorii de actiune nu vor avea parte pe durata a celor peste 2 ore de film de atat de multe momente pe gustul lor pe cat s-ar astepta. Expozitiunea e exagerat de lunga, Tony Gilroy pare mai preocupat sa seteze foarte multe lucruri intr-un univers pe care sa-l poata exploata eficient si in posibile pelicule viitoare. In plus regizorul e clar mai confortabil in lumea halatelor si costumelor cu replici cu miza morala decat in scene lungi de actiune.  O singura data rupe gura targului – atunci cand ne convinge de calitatile de superagent ale personajului interpretat energetic de Jeremy Renner. La momentul la care el reuseste o dubla rezolvare – un lup plus o drona – esti convins ca Aaron Cross merita urmarit.

   Cross nu e Jason Bourne, nici vorba, dar se descurca in felul sau. E un tip surprinzator de vorbaret, la limita chiar barfitor avand in vedere genul de munca pe care o face. Ii lipsesc straturile de profunzime ale lui Bourne, dar are o poveste de viata bine pusa la punct. Din nefericire, si aici e unul din punctele slabe lui Legacy, Gilroy ajunge la aceasta poveste de viata foarte tarziu. Amnezia lui Bourne justifica perfect o poveste recompusa lent, in timp ce Legacy ar fi putut beneficia de o motivare mai rapida pentru eroul sau. Pentru ca Aaron Cross, dat ca decedat de “patronii” sai, incepe o cursa contra cronometru riscand desconspirarea fara ca spectatorul sa inteleaga suficient despre ce-l motiveaza in actiunile sale. Pana la final lucrurile se lamuresc, dar e cumva tardiv. 

    Alaturi de Cross in goana sa catre un laborator farmaceutic din Manila apare doctorita Marta Shearing. Interpretarea lui Rachel Weisz are toate sansele sa lase spectatorii cu gura cascata pentru ca Tony Gilroy ii ofera cateva momente ingrozitor de terifiante si un personaj intens, mai autentic si mai complex decat Cross, pe care actrita il duce fara cusur. 

   Pe tot parcursul povestii, Gilroy refuza sa-si lase taberele sa se confrunte la fel ca in filmele anterioare. In camarutele lor, analistii NGA muncesc asiduu, verifica volume imense de date si cauta indicii privind identitatea si directia spre care se indreapta fugarii. Realismul e mai important aici decat descarcarea de adrenalina care se produce intr-o singura repriza, cu cateva acrobatii rezonabile de final. Spin-off-ul e reusit si respectuos (nu miroase nicaieri a foame de bani), doar lasati acasa asteptarile Bourne. Legacy-ul e mai cerebral si vibreaza tensionant, dar n-are carisma, nervul si adrenalina impuse in seria anterioara.

   Verdict: 3/5, bun

   Pentru: cei care vor sa-si faca miscarile de incalzire pentru Skyfall