Copilul (L’enfant) fratilor Dardenne a crescut, iar drama abandonului sau functioneaza in Le Gamin au velo ca punct de plecare pentru un studiu in vivo asupra structurarii constiintei morale.
Fratii belgieni Jean-Pierre si Luc Dardenne si-au gasit de-a lungul anilor un public al lor. Nu foarte numeros, dar select. Festivalurile de film ii primesc cu bratele deschise. Cannes-ul ii adora, drept dovada numeroasele nominalizari si distinctii obtinute acolo. Tematic si stilistic asa-zisul nou val al cinematografiei romanesti se aseaza destul de aproape de ei. Fratii Dardenne insisi apreciaza peliculele recente semnate de autorii tineri de la noi, motiv pentru care una din companiile lor de productie investeste in viitorul proiect al lui Cristian Mungiu, o poveste cu punctul de pornire in drama cu cheie religioasa de la Tanacu din 2005. Fratii au fost recent la Bucuresti, iar lansarea lui Le gamin au velo s-a facut chiar in prezenta lor.
Surpriza filmului, prevestita inca din afisul peliculei, vine din tresarirea optimista pe care o aduce. Fata de L’Enfant, filmul e mai cald, mai colorat, mai viu si mai deschis. Sigur ca se lucreaza in aceeasi eficienta cinematografica cunoscuta pentru Dardenni, in nuante pe alocuri crude de naturalism, cu dialog redus la minim si raptusuri actionale. Dar la fel cum in viata sunt momente cand faci alegeri constiente in ceea ce priveste viitorul tau, cand poti inchide un capitol si deschide unul nou, asa si in Le gamin au velo autorii surprind, intr-un amestec emotional de frica si bucurie, momentul cand un copil isi alege tabara. O face intr-o conditie apropiata de basm, alergand pe bicicleta (calul modern) de la lupul cel rau care traieste in padurea de la marginea orasului sub chip de dealer de droguri, catre zana cea buna in reprezentarea unei coafeze de care se izbeste intamplator atunci cand alearga in cautarea tatalui dezinteresat (interpretat de obisnuitul Jeremie Renier).
Alergatul e una din cele mai la indemana solutii pe care Cyril, in interpretarea fenomenala a lui Thomas Doret - actor neprofesionist, le are la dispozitie pentru a-si consuma suferinta surda si senzatia de claustrofobie experimentata in sfera orfelinatului. Agitatia lui Cyril ia alteori forme mai dure - agresivitate, uneori chiar autoadresata. Si atunci cand se linisteste, sleit de puteri, Cyril e la fel de tulburator emotional. Pentru ca nu stie, pana in ultima secunda, incotro sa o apuce.
Verdict: 3½/5, foarte bun
Pentru: degustatori de film european