Mirror Mirror: nascocirea lui Tarsem

   In 2006 The Prestige si The Illusionist, doua filme despre magicieni. In 2011 No Strings Attached si Friends With Benefits, doua comedii romantice despre atractie fizica si prietenie. In 2012 Mirror Mirror si Snow White and the Huntsman, doua abordari cinematografice plecand de la acelasi personaj de basm – Alba ca Zapada. Uneori ai senzatia ca la Hollywood marile case de productie au departamente de spionaj si nu lasa nicio idee periculoasa a competitiei fara concurent direct. Iar pentru 2012 si anii care urmeaza, trendul supereroilor si superputerilor va fi dublat se pare, atat in cinematografie cat si in televiziune (unde exista deja un serial Grimm), de o incursiune in lumea povestilor de altadata. 

   Mirror Mirror e fermecator precum lumea basmelor din care isi trage seva si neasteptat de proaspat.  Personajele si intorsaturile povestii sunt reinventate in cheia zilelor noastre. Piticii au devenit luptatori gigantici, poarta denumiri moderne (in ordine alfabetica Butcher, Chuckles, Grimm, Grub, Half Pint, Napoleon, Wolf), iar profilul lor e updatat in cheie comica.  In privinta umorului, acesta se sprijina masiv si sigur pe Vrajitoarea cea Rea. Julia Roberts se simte natural intr-un rol negativ, iar portretul pe care il face unei hoasce tinuta tanara prin vraji pana spre finalul peliculei e plin de trimiteri ironice, mai mult sau mai putin subtile, de la marketing la PR. In schimb Lilly Collins ofera o varianta retro de Alba ca Zapada, cu sprancene groase ca in 1937 si o umbra de mustata (nah ca am scris-o!).

   Daca la capitolul poveste Mirror Mirror profita din plin de noutatile piticilor si Vrajitoarei cea Rea, la nivel vizual filmul confirma statutul lui Tarsem Singh. Indian de origine, asa se explica momentul bollywoodian de la final, regizorul e eminamente un visator, iar basmul e un gen care i se potriveste manusa. Sa nu uitam ca succesul sau de debut – The Fall – este un pseudobasm facut cu bani din propriul sau buzunar. Aici Tarsem a beneficiat de un aport financiar substantial care i-a permis o desfasurare nebuneasca de costume semnate de regretata Eiko Ishioka (colaboratoare a trupei Cirque du Soleil) si pasaje incantatoare vizual pentru retina. Panoramarile sunt de efect, creatia oglinzii e  fantastica, iar regizorul a reusit sa includa in varianta de cinematograf si cateva moment curajoase, de atmosfera. Doza sporita de mister, la limita chiar intr-o nuanta mai intunecata nu atarna insa prea greu in economia generala, astfel ca Mirror Mirror se pastreaza covarsitor in tabara unei comedii senine de familie.

   Verdict: 3½/5, foarte bun

   Pentru: amatori de o iesire distractiva