Snow White and the Huntsman: vraja lipsita de efect

   E imposibil ca Snow White and the Huntsman sa nu fie comparat cu Mirror Mirror. Cand in acelasi an ajung in cinematografe doua repuneri in scena ale aceluiasi basm al fratilor Grimm, publicul se va intreba: care dintre ele e mai buna? Adevarul e ca cele doua sunt atat de departe una de cealalta, de la concept la executie si public tinta incat o evaluare comparativa nu prea se sustine. Tarsem Singh si-a lasat amprenta specifica in Mirror Mirror: a reconditionat povestea intr-o maniera jucausa, muzicala, plina de culoare, cu cateva momente exuberante vizual. Mirror Mirror era menit sa cucereasca toata familia.

   De partea cealalta White Snow and the Huntsman cauta o patina intunecata, pe care uneori o gaseste, alteori o mimeaza, un aer solemn si mai multa greutate. Imbina dramatismul, al carui reglaj nu-l stapaneste, cu momentele de actiune – imaginati-vi-o pe Alba ca Zapada conducand prin exemplul personal o oaste calare. Evident pelicula tinteste un public tanar, dar rezultatul nu se ridica la nivelul asteptat, creand senzatia unor parti aduse cu forta impreuna de regizorul debutant Rupert Sanders care nu gaseste cheia potrivita pentru o poveste unitara.

   Dincolo de cateva elemente vizuale agreabile – un aer medieval grandios, o padure bine garnisita cu senzatii tari, Snow White and the Huntsman nu capata nicaieri suficient gust. Filmul nu indrazneste pana la capat in ceea ce promite, ba chiar isi pierde ritmul in mai multe randuri incercand sa patrunda in mentalul personajelor sale.

   Povestea binecunoscuta primeste cateva lifting-uri importante, dar surprize, surprize unul dintre ele consta intr-o remorca sub forma de triunghi amoros atasat personajului Alba ca Zapada. In interpretarea monotona a lui Kirsten Stewart (o alegere buna din punct de vedere fizic si marketing pentru rol), personajul principal are doi pretendenti. Twilight, anyone? William este prietenul din copilarie, trasaturi fine, arcas fara egal. Vanatorul (aparitia lui Chris Hemsworth mi-a dat senzatia ca suntem inca in Thor sau Avengers pentru ca aici el invarte maiastru un topor in loc de ciocan si sparge un zid la prima aparitie pe ecran), este exact opusul: o prezenta recenta in viata Albei ca Zapada, un macho incruntat, aspru si neinfricat in lupta corp la corp. 

   Baietii nu ajung sa se lupte – lucrurile se rezolva cavalereste prin proba sarutului din poveste – si filmul se concentreaza pe un duel eminamente feminin. Charlize Theron in rolul Ravennei, vrajitoarea cea rea din film, risca cu o interpretare afectata, dar convingatoare in rabufnirile ei tulburate. Cateva momente de metamorfoza fizica sunt incantatoare, iar alte efecte speciale, garantate partial de trailer, nu deceptioneaza. O placere ciudata se dovedesc piticii din poveste: actori britanici importanti (Ian McShane sau Bob Hoskins) trec printr-o operatie estetica computerizata si ii regasim in film cu un fizic micsorat. Surprinzator si reusit, dar neinsemnat in obtinerea efectului general dorit. Per ansamblu, vraja lui Snow White and the Huntsman se rupe mult prea usor.

   Verdict: 2/5, modest

   Pentru: fete bune si fete rele