Men in Black 3(D): inapoi in viitor

   Dupa o perioada de refugiu in lumea televiziunii, ultimul sau lungmetraj de cinema a fost RV-ul cu Robin Williams in 2006, Barry Sonnenfeld s-a asezat iarasi pe scaunul de regizor al unui blockbuster cinematografic incercand sa reinvie franciza sa preferata. Au trecut insa 10 ani de la ultimul Men in Black, pustanii de atunci s-au maturizat, maturii de atunci au devenit… mai ursuzi, iar actorii, chiar daca Will Smith nu o arata, au imbatranit si ei. Tommy Lee Jones filmat de aproape (la cei 66 de ani ai sai) arata ca un crocodil simpatic si e departe de forma necesara unei alergaturi dupa extraterestrii care incalca codul bunelor maniere pamantene.

   Cum se descurca deci MIB 3? Surprinzator de bine. Fara sa-si uite originile, pelicula gaseste in saltul inapoi timp, la propriu de pe cladirea Chrysler si la figurat pana in 1969, solutia creativa necesara si suficienta pentru a livra un rezultat onorabil.

   Primul act, cu o durata generoasa, reimprospateaza memoria intr-o maniera joviala: hiperagitatul agent J (Will Smith) contrasteaza ca-n zilele bune cu laconicul nonemotiv agent K (Tommy Lee Jones). In tribunal divortul ar fi fost instantaneu, pe ecran avem umor si tensiune. Rutina obisnuita pe baza neuralizer e intrerupta de aparitia in scena a lui Boris (doar Boris sau Bors animalul, dupa preferinte). Eliberat de pe Luna (inchisorile spatiale sunt la moda in acest sezon) de Nicole Scherzinger – o prezenta fulgeratoare si tacuta, dar avid marketata de producatori, Boris ameninta siguranta planetei.

   Scenariul clocit de Etan Cohen (a nu se confunda cu Ethan Coen) presupune ca spectatorul va inghiti o galusca imensa - nu spun care pentru ca sa nu stric vizionarea. Totusi fiind vorba de o pelicula in care se calatoreste in timp, gen cat se poate de pretentios, eu unul am avut tendinta sa o inghit. La asta a contribuit si faptul ca povestea aduce o unda de emotie absolut neasteptata in conditiile in care niciun personaj feminin (nici macar agentul O) nu sparge vreo secunda armonia duetului masculin principal. Cine ar fi crezut ca Men in Black 3 va gazdui un "moment Kodak"?

   Asemenea unui plod rasfatat, filmul si-a permis cu bugetul XXL avut la dispozitie (375 de milioane de dolari conform L.A Times)  sa-si cam faca de cap. Rezultatul duce infantilismul la cel mai inalt rang, fie ca va place sau nu: ludic, stralucitor, cu mici trimiteri haioase la alte pelicule (Jerry Maguire, Pulp Fiction), plin de culoare, mereu alegandu-si masuri imense pentru obiectele pe care le introduce de la vehiculele sub forma de roata si pana la armele transparente. Nu lipseste o colectie noua si consistenta de specii extraterestre punctand de la amuzant la gretos, iar umorul penduleaza si el capricios, alternand momentele de tip “Andy Warhol is alien” cu maimutareli extraterestre. Efect final? De chewing gum. Placut, dar de foarte scurta durata. 

   Verdict: 3/5, bun

   Pentru: dornici de one night movie stand