marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

StreetDance 2: o cazatura in fund

Fuziunea de street dance si latino din StreetDance 2 rateaza cinematografic grav. Lipseste povestea, personajele sunt apatice, iar miscarile de dans spectaculoase sunt ciopartite de o mana regizorala neinspirata.

StreetDance 2: o cazatura in fund

articole relationate

 

   Culmea e ca pana si timing-ul povestii e cat se poate de nepotrivit. In timp ce europenii sunt in realitate din ce in ce mai debusolati, in StreetDance 2 ei strang randurile. Actorul german Falk Hentschel devine londonez-ul Ash si-si uneste fortele cu frantuzoaica de origini algeriene Sofia Boutella in rol de Eva. Impreuna cu euro-gasca lor de dansatori ataca suprematia trupei americane de dans Invincibilii. 

   Toata pleiada de personaje  stranse in jurul lui Ash, eroul peliculei, cade din start intr-o pozitie de fundal neclar si inert. Pe ecran nu avem caractere, ci manechine care raspund la cateva comenzi de dans. Scopul producatorilor in a strange aceasta echipa pare sa fie o simpla trecere in revista a unor locatii de top europene pe care le marcheaza cu imagini supercliseu. StreetDance 2 ajunge in prima lui parte o campanie de promovare turistica pro-europeana, si aceea plictisitoare, nu un film. 

   Ash merge intodeauna la sigur si ii racoleaza fara drept de apel pe cei pe care ii considera apti sa faca parte din trupa sa. Il ajuta Eddie (George Sampson pe care il stiti din primul StreetDance sau din galele Britain’s Got Talent unde a atras atentia cu momentul sau Dancin’ in the Rain). Dar nici in ceea ce priveste relatia dintre cei doi filmul nu se pierde in dialoguri, preferand sa-l inarmeze pe Ash cu un voice over extra generos si deranjant din care aflam la intervale regulate ca: Invincibilii trebuie invinsi, au mai ramax x, y, z saptamani pana la concurs si trupa inca nu este suficient de buna ca sa-i invinga. Cea mai dificila munca depusa la scenariu trebuie sa fi fost gasirea numelor personajelor pentru ca in rest mare lucru n-a fost de facut. 

   Ajunsi la Paris – locul competitiei – Ash realizeaza, nu stim exact prin ce mijloace, ca trupa nu se ridica la nivelul cerut, iar Eddie il duce de urgenta intr-un club de dansuri latino. Singurele momente la care acul emotional vibreaza sunt legate de aparitia Evei (Sofia Boutella, dansatoare profesionista ce a colindat lumea cu trupa de concerte a Madonnei) si a miscarilor ei latino. Partenerul ei Lucien dispare printr-un hocus-pocus scenaristic, iar povestea continua catre finalul asteptat –  sigur ca trupa castiga si fireste ca Ash si Eva devin un cuplu, insa lucrurile se petrec fara vlaga narativa, mereu grabit si plictisitor chiar si atunci cand se apeleaza la dans. 

   Pentru ca in loc de dans adevarat avem parte de o inghesuiala disperata de miscari contorsionate, pe fast si slow motion, filmate aiurea - taiate prea des si incadrate prea stramt pentru a crea o emotie cursiva. Muzica da ritm, dar pe ecran miscarile si unghiurile se repeta semn ca regizorii Max Giwa si Dania Pasquini nu stiu cum sa umple ecranul si timpul. 

   Cand un personaj secundar – unchiul Evei (Tom Conti) – ajunge mai colorat si mai intens decat principalii Ash si Eva (despre care nu am aflat aproape nimic in tot filmul), cand regizorii, din lipsa de idei, folosesc 3D-ul pentru o bataie cu perne aparuta din senin, iar replicile coboara pana la formulari sleite gen: Dance with your heart, not with your mind, stii ca nu exista scapare: StreetDance 2 aterizeaza de unul singur in fund. 

   Verdict: 1½/5, slab

   Pentru: pustime nazdravana



Modifică setările cookies