marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Filme distruse chiar de studiourile producatoare. Ultimul episod: Die Hard 4

Dupa ce am trecut in revista finalul disputat al lui I Am Legend si istoria intortocheata a aparitiei lui Brazil, a venit randul sa luam la puricat una din cele mai tari serii de actiune, Die Hard, care in ultima ei parte a facut cateva compromisuri rusinoase.

Filme distruse chiar de studiourile producatoare. Ultimul episod: Die Hard 4


 

Indraznim sa spunem chiar ca ceea ce studiourile Fox i-au facut detectivului John McClane, eroul nemuritor din Die Hard, a fost aproape de un proces de castrare. Dar sa nu ne aruncam cu capul inainte si sa prezentam lucrurile asa cum sunt. Fiecare judeca pentru el.

Asadar, faptele. Primele 3 filme din seria Die Hard au primit in cinematografele americane semnul R asociat unor pelicule ce contin violenta, limbaj vulgar si comportamente indezirabile. Sa le trecem in revista: 

Die Hard (1988), in care facem cunostinta cu McClane, contine: 58 de "fuck-uri" si 2 "motherfucker-uri", violenta si sange cat cuprinde si un erou care fumeaza cu pofta. Capturile de mai jos sunt graitoare.

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Die Hard 2 (1990) nu face decat sa creasca dozele: avem de-a face cu 70 de "fuck-uri" in diferite combinatii, cu impuscaturi sangeroase fara numar, iar eroul fumator mai trage si la masea. Iarasi, avem dovezi.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Die Hard: Wih a Vengeance (1995), al treilea film al seriei, merge pe acelasi drum batatorit si ridica iarasi mizele: 94 "fuck-uri" si alte 10 "motherfucker-uri", violenta la liber si un erou mai mult mahmur decat treaz de-a lungul celor mai multe secvente.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Reteta e destul de simpla. John McClane e un tip cu gura sloboda, cam vicios si caruia ii cam face cu ochiul tragaciul. Pentru spectator e un tip smecher, dur si liber. 
 
Daca te apuci sa duci mai departe acest personaj, ceea ce Fox a vrut si vrea in continuare – un al cincelea Die Hard este anuntat pentru 2012, e musai sa il respecti. Dar din dorinta de a atrage un public cat mai numeros, casa producatoare a vrut sa obtina pentru Die Hard 4 un ceritifcat PG-13 (Parental Guidance 13) – echivalentul nostru pentru “Interzis sub 12 ani”. Vedeti, americanii, spre deosebire de romani, sunt destul de stricti cand vine vorba de genul asta de limitari. Iar publicul foarte tanar e si foarte numeros in salile lor de cinema.


Asa ca in Die Hard 4 (2007) regasim un John McLane cumintit la maxim si multe din scenele de actiune, desi spectaculoase - explozii, cascadorii, etc, au o limita clara: sunt aproape lipsite de sange. John McClane nu spune nici macar o singura data “fuck”. Ok, zice “asshole” si “dickhead”, dar fata de filmele anterioare zici ca a trecut pe la cursuri de bune maniere. Inclusiv celebrul “yippie ki-yay motherfucker”, un adevarat trademark al personajului, nelipsit in primele 3 pelicule, este amortizat jenant de o impuscatura. Sigur ca stim ce zice eroul, dar de fapt finalul replicii nu se mai aude clar. Din pacate eroul e sacrificat pentru un certificat mai moale…
 


In privinta violentei daca vedeti sange in vreuna din scene sunteti norocosi. Adversarii nu mai sunt impuscati, e de moda veche, ci mor in explozii generate pe calculator. McClane apare murdarit de sange, dar diferenta fata de primele filme e mai mult decat evidenta. Ceilalti combatanti din Die Hard 4 abia daca au cateva urme de sange. Se trag mii de cartuse, nimic de zis, doar ca ele isi rateaza tinta in mod aproape comic. Ce vedeti mai jos e tot ce am gasit noi mai puternic.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Iar de vicii nici nu se mai pune problema. Fara pic de alcool, fara vreo tigara in coltul gurii. Eroul nostru e treaz si la locul sau. S-a maturizat, a chelit si nu se mai tine de prostii.

Ca un ultim argument, inclusiv lui Bruce Willis i-au scapat cateva vorbe pe subiect intr-un interiviu acordat revistei Variety: "I really wanted this one to live up to the promise of the first one, which I always thought was the only really good one. That's a studio decision that is becoming more and more common, because they’re trying to reach a broader audience. It seems almost a courageous move to give a picture an R rating these days.” 

RIP John McClane.

 



Modifică setările cookies