

Dupa ce saptamana trecuta am dezbatut finalurile peliculei I Am Legend, a venit acum randul unui film cult care a ajuns sa faca istorie in cinematografie, dar in jurul caruia s-a dus o adevarata batalie: Brazil-ul lui Terry Gilliam.
Mai intai faptele. In cronologia lor fireasca:
La mijlocul anilor ’80 Gilliam era un regizor putin cunoscut. Vanduse foarte bine pelicula Time Bandits (1981) pe care studiourile si distribuitorii o refuzasera initial, reusind cu un buget estimat la 5 milioane de dolari sa stranga peste 40 de milioane din incasarile in Statele Unite. Asa ca urmatorul sau proiect, Brazil, si-a gasit relativ usor un distribuitor peste ocean: compania Universal. Toate bune si frumoase.
Gilliam refuza sa-si macelareasca opera. Urmeaza schimburi de replici dure intre un regizor oarecare si un greu al industriei. Gilliam nu se lasa. Merge cu Robert DeNiro in studioul Today show si spune raspicat: “My problem is with one man: Sid Sheinberg”. Sheinberg reactioneaza si incepe sa remonteze filmul dupa dorintele lui: o echipa se ocupa de transformarea in urma careia rezulta o poveste de dragoste banala pe un fundal sf. Durata totala: 94 de minute!
Gilliam nici nu vrea sa auda de varianta “love conquers all” si plateste spatiu publicitar din celebra revista Variety pentru a pune presiune pe Universal. O pagina mare, lasata alba, cu o singura intrebare: “Dear Sid Sheinberg, when are you going to release my film, Brazil?”.
Varianta “love conquers all” poate fi gasita azi pe boxset-urile Brazil. Toata lumea e de acord ca rezultatul lui Sheinberg e ingrozitor si inept. In vreme ce Brazil-ul adevarat are nota 8 din 10 pe imdb (din peste 80 de mii de voturi), 8.8 din 10 pe metacritic, o rata de freshness de 98% pe rottentomatoes si 2 nominalizari la Oscar.
Mai jos aveti cele doua variante de final. Retineti ca varianta “love conquers all” nu se refera strict la final, ci la intregul film ciopartit pentru a-i altera sensurile.
Asa au stat lucrurile la mijlocul anilor ’80, cu un autor recunoscut azi pentru incapatanarea sa. Din pacate insa, de multe ori creatorii inclina prea usor steagul in fata unor… "contabili". Un exemplu recent: Australia (2008). Finalul original presupunea ca Drover (Hugh Jackman) moare, iar Lady Sarah Ashley (Nicole Kidman) sufera din dragoste. N-a fost insa cazul. La presiunile Fox, regizorul Baz Luhrmann a acceptat sa transforme finalul dramatic intr-unul fericit. Degeaba, filmul a dat chix si la critica si la public.
Prima producție independentă în care Dana Rogoz joacă rolul principal pune o mulțime de probleme morale și se joacă cu percepția generală despre cât de vinovate sunt victimele agresiunilor.