Poate că acele cascadorii ne duc cu gândul la exercițiile acrobatice din gimnastica de nivel olimpic, însă alta este legătura dintre producția cu Christian Bale și Olimpiadă.
Dacă tot suntem în perioada Jocurilor Olimpice 2024, imediat după mult comentata ceremonie de deschidere, ne-am dat seama că între filmul care a vrut să concureze cu succesul francizei „Matrix“ și Jocurile Olimpice există o legătură.
Uimitor la nivel de concept distopic pentru perioada de început de ani 2000, când a fost creat, „Equilibrium” este, într-adevăr, îndrăzneț ca realizare, mai ales că toate cascadoriile au fost realizate prin mijloace convenționale, fără niciun fel de cabluri de siguranță.
Anunțat inițial în 1999 sub titlul „Librium”, filmul a fost produs de compania lui Jan de Bont, Blue Tulip Productions, cea mai mare parte a bugetului fiind asigurată printr-un acord olandez de stimulente fiscale, datorită cetățeniei olandeze a lui de Bont. Emily Watson a fost distribuită în mai 2000, iar Christian Bale o lună mai târziu – în cărți fiind și Daniel Radcliffe pentru rolul fiului lui John Preston.
Filmările au durat doar două luni, între octombrie și decembrie 2000, majoritatea având loc în Berlin, datorită amestecului său unic de arhitectură fascistă și modernă. Potrivit supervizorului de efecte vizuale Tim McGovern, care a lucrat alături de Wimmer, „arhitectura fascistă” a fost aleasă „pentru a face individul să se simtă mic și insignifiant, astfel încât guvernul să pară mai puternic”. Arhitectura modernă a Berlinului accentuează aspectul futurist al orașului-stat Libria. Zidurile groase sunt reprezentate de o bază militară abandonată din Germania de Est, în timp ce exteriorul orașului, unde locuiesc mulți dintre rebelii supraviețuitori, a fost filmat în cartiere mărginașe din Germania de Est. În plus față de locația geografică, câțiva regizori artistici europeni au avut, de asemenea, contribuții substanțiale la producție.
Interesant este că, printre locațiile alese pentru filmări se regăsește și Stadionul Olimpic din Berlin, construit pentru Jocurile Olimpice de vară din 1936, dar și Deutschlandhalle, construit tot pentru Jocurile Olimpice de vară din 1936.
Cum a ajuns Berlinul să aibă un stadion olimpic? În timpul Jocurilor Olimpice de vară din 1912, orașul Berlin a fost desemnat de Comitetul Internațional Olimpic (CIO) să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 1916. Acestea nu au mai avut loc, din cauza Primului Război Mondial. Între timp, însă, arhitectul Otto March a demarat lucrările și a decis să construiască stadionul sub pământ ("Erdstadion", în germană). Apoi, în anii ’20, la nord-est de amplasamentustadionului au fost construite primele clădiri ale unei școli de educație fizică, ulterior fiii lui Otto March (Werner și Walter) fiind însărcinați să construiască o anexă - Deutschlandhalle.
În timpul Jocurilor Olimpice din 1936, care s-au desfășurat în plin regim nazist, recordul de asistență a fost considerat a fi de peste 100.000 de persoane. De la renovările din 2004, Olympiastadion are o capacitate permanentă de 74.475 de locuri și este cel mai mare stadion din Germania pentru meciurile internaționale de fotbal, fiind cotat de categoria a 4-a. A găzduit șase meciuri din cadrul UEFA Euro 2024, inclusiv finala, precum și finala UEFA Champions League 2015, și a fost gazda Cupei Mondiale feminine FIFA 2011.
Când regizorul Kurt Wimmer a decis ca filmările să aibă loc la Stadionul Olimpic din Berlin, a evitat în mod intenționat să folosească tehnologii futuriste care ar putea deveni învechite și, de asemenea, a decis să își amplaseze povestea într-un viitor nedeterminat. „Am vrut să creez mai mult o realitate alternativă decât să mă las prins în gadgeturile science fiction-ului”, a explicat el. „De fapt, nu există nicio tehnologie în «Equilibrium» care să nu existe deja. Este mai degrabă un univers paralel, cadrul perfect pentru o parabola”. Iar decorurile chiar au ajutat mult la crearea acestei atmosfere.
Filmul „Equilibrum“ este difuzat la Pro Cinema duminică seară de la ora 22:30.