Ce inseamna 3D? Afla TOTUL despre acest FENOMEN

In cinematografie, 3D-ul a aparut in anii ’50, dar din cauza nisei neexplorate si a costurilor prea mari acest fenomen a luat sfarsit. In anii ’80 a reinviat, urmand ca in zilele noastre aceasta forma cinematografica sa se bucure de un succes imens. Acest lucru se poate datora spectatorilor tot mai doritori de nou, spectaculos, neobisnuit si de senzatii uluitoare.

Practic 3D inseamna tridimensionalitate, adica profunzime de camp, senzatie de realism. Fiecare ochi vede o alta imagine. Se proiecteaza aceeasi scena pentru ambii ochi, dar este descrisa din perspective usor diferite.

Imaginea stereoscopica (tridimensionala) poate fi obtinuta printr-o varietate de metode. Echipamentele de filmare sunt formate din camere care inregistreaza o imagine din doua perspective.  Un sistem special de proiectie suprapune imaginile pe acelasi ecran cu ajutorul unor filtre de polarizare, iar ele pot fi private clar cu ajutorul unor ochelari special conceputi.

Exista mai multe tipuri de ochelari 3D

1. Ochelari stereoscopici pentru imagini anaglife cu lentilele colorate, opuse din punct de vedere cromatic: rosu – cyan sau magenta-green. Zonele rosii devin albe si cele cyan negre. Creierul combina imaginile si diferentele dintre ele sunt diferente de distanta, astfel se obtine senzatia de profunzime de camp.

2. Ochelarii cu filtre de polarizare, practic lentilele polarizate blocheaza lumina care vine dintr-o directie si o lasa sa treaca pe cea care are aceeasi orientare. Lentilele de acest fel blocheaza anumite frecvente ale luminii in functie de unghiul in care sunt dispuse (90 de grade una fata de cealalta). Proiectia se realizeaza folosind doua proiectoare cu filtre polarizatoare compatibile cu cele ale ochelarilor.

3. Ochelarii cu lentile obturatoare (piata IT) lentilele sunt panouri LCD care blocheaza alternativa lumina si sunt sincronizati cu calculatorul. Placa video afiseaza imaginile alternativ, in sincron cu ochelarii.

Din pacate unii dintre spectatori nu se pot bucura pe deplin de aceasta revolutie tehnologica deoarece, pe parcursul proiectiei, sufera de dureri de cap si ameteli.

Walter Murch (editor si sound designer) explica de ce:
Spectatorul trebuie sa se concentreze asupra imaginii, care nu este constanta ca si distanta (10 metri, 20 de metri etc) in functie de iluzia oferita.

Asta inseamna ca un om se focuseaza pe o imagine pe care o percepe la o anumita distanta, dar converge la alta (distanta pana la ecranul propriu-zis). De milioane de ani se stie ca orice fiinta cu ochi converge si focuseaza asupra unui singur punct.

 Oamenii pot face acest lucru, altfel n-ar fi existat 3D-ul. insa este dificil si creierul nostru depune efort, de aceea, dupa 20 de minute, uneori apar durerile de cap.

Si totusi, parerile sunt diferite. Scepticii spun ca 3D-ul nu are trai lung si ca 2D-ul nu-si va pierde valoarea in fata acestui tip de cinema superficial si plin de efecte speciale. Ceilalti se bucura de incasari si mizeaza pe nevoile spectatorului contemporan, dornic de senzatii tari.

Cert este ca 3D-ul este abia la inceput de (al doilea) drum si ca probabil va arata tot ce poate de-a lungul vremii. Cat dureaza, asta nu ne ramane decat sa vedem!