Englezii au ales filmul lui Mungiu in topul celor mai buni 10 castigatori din istorie de la Cannes!

10. Padre Padrone (1977)
Regie: Paolo si Vittorio Taviani

Scena de deschidere a filmului care abordeaza tema abuzului patriarhal prezinta un barbat cu un bat lung in mana pe care se pregateste sa-l foloseasca pe post de arma. Mai tarziu un bat la fel ca acesta se transforma in bici si un personaj va primi o lovitura-n cap.

Fratii evoca o asezare rurala care nu se bazeaza pe nicio lege sau traditie care sa interzica asemenea violente impotriva copiilor. Acest film distinctiv prezinta un tata care-si pedepseste fiul cel mare, fiu care lupta sa iasa din acest sistem violent si care-n cele din urma primeste educatie si luminare spirituala pentru a rupe suferinta.

9. Under the Sun of Satan (1987)
Regie: Maurice Pialat

Autorul francez Pialat a fost lasat in umbra si huiduit cand s-a prezentat pe scena pentru a-si ridica premiul. Filmul sau aspru reprezinta o explorare a indoielii religioase si a tentatiei sexuale. Filmul se situeaza undeva intre Diary of a Country Priest al lui Bresson, Ordet al lui Dreyer si Exorcistul si o are ca protagonista pe fascinanta Sandrine Bonnaire in rolul unei criminale violente care-i pune la incercare credinta preotului interpretat de Gerard Depardieu.

8. The Conversation (1974)
Regie: Francis Ford Coppola

Fara indoiala ca anii '70 au fost pentru Gene Hackman anii sai de glorie si de forta creativa. A jucat in doua filme care au castigat Palme d'Or, primul in 1973, Scarecrow, in regia lui Jerry Schatzberg si al doilea in 1974.

In The Conversation a jucat rolul unui expert national in supraveghere cu probleme emotionale. Coppola a creat un paranoic clasic cu probleme sexuale, religioase si contradictii politice.

7. 4 luni, 3 saptamani & 2 zile (2007)
Regie: Cristian Mungiu

Primul roman care a castigat Palme d'Or a zapacit publicul prezent pe Croazeta. Thrillerul d spune povestea unui avort facut ilegal si alaturi de Moartea Domnului Lazarescu al lui Cristi Puiu a fost recunoscut ca deschizatorul Noului Val Romanesc. Mungiu ofera o drama intima intr-o situatie de cosmar care vorbeste despre nenorocirile unei generatii.

6. The Ballad of Narayama (1983)
Regie: Shohei Imamura

Japonezul a impartit Palme d'Or-ul cu iranianul Abbas Kiarostami in 1997 obtinut pentru filmul The Eel, studiul sau asupra unui fost condamnat care se zbate sa ramana curat. The Ballad of Narayama este un film destul de intunecat emotional, distantat de poftele carnele ale clasei proletare.

Bazat pe cartea Men of Tohoku de Shichiro Fukazawa filmul are loc in murdarul secol XIX, intr-un sat care se bazeaza pe o traditie sadica, odata ce o persoana ajunge la 70 de ani trebuie dusa in munti si lasata sa moara. In loc sa analizeze aceasta forma brutala a mortii, regizorul ofera o investigare cutremuratoare a unei familii care se confrunta cu o asemenea situatie.

5. The Leopard (1963)
Regie: Luchino Visconti

Probabil e dificil sa simti mila pentru aristocrati intr-o perioada in care diferentele dintre clasele sociale erau extrem de evidente. Visconti a dat dovada de agerime cu filmul sau care dureaza trei ore, prin care-si ia adio de la nobilimea siciliana a secolului XIX si care, paradoxal, te emotioneaza pana la lacrimi.

Compus intr-o stilistica fastuoasa, rar intalnita in cinematograful contemporan, filmul il prezinta pe Burt Lancaster in rolul lui Don Fabrizio Corbera, un om care constientizeaza ca rangul sau nobil este pe cale de disparitie.

4. Uncle Boonmee who Can Recall His Past Lives (2010)
Regie: Apichatpong Weerasethakul

Cannes a surprins prin acordarea premiului acestui film fantezist, experimental despre renastere in tinutul Thai. Criticii au fost uimiti si tulburati in urma aflarii castigatorului, dar Tim Burton a ales cu grija si finete un film de calitate care contine o scena in care un peste vorbitor ii face cunnilingus unei printese batrane. Plus o raritate: o viziune a fericirii adevarate.

3. Rosetta
Regie: Jean-Pierre Dardenne and Luc Dardenne (1999)

Putem paria ca si in urmatorii 20 de ani fratii Dardenne vor produce pelicule cu drame la scara mica despre dileme de zi cu zi intr-o maniera poetica?! Si de asemenea putem paria ca vor fi in continuare invitati la marile festivaluri unde vor avea premiere de succes?!

Dar istoria lor incepe in 1999 cu povestea dezarmanta a tinerei care traieste intr-o saracie inimaginabila, incercand sa ramana in viata alaturi de mama sa. Peste toate astea ea incearca sa-si pastreze valorile si moralitatea. Simti in intregime cosmarul prelungit si suferintele, tocmai de aceea momentele de respiro sunt atat de dulci.

2. The Third Man (1949)
Regie: Carol Reed

Spre deosebire de Olimpiade si Cupa Mondiala, Marea Britanie are un trecut decent in ceea ce priveste premiile la Cannes. In anii '60 a fost If, in '70 The Go-Between, in '80 The Mission, in '90 Secret and Lies si in 2000 The Wind that Shakes the Barley. Dar cu mult inainte de asta, capodopera lui Reed, care diseca o Europa putrezita dupa razboi, castiga marele premiu la Cannes.

1. Underground (1995)
Regie: Emir Kusturica

Cel mai bun film apartine inegalabilului regizor balcanic, Emir Kusturica. Underground reprezinta o satira la adresa razboiului care se desfasoara ca o parabola din Vechiul Testament despre o camaraderie fragila. Toate actiunile hiperactive au loc pe o coloana sonora traditionala evreiasca numita Klezmer.

Si chiar daca nu te isterizezi la film si nu meditezi la o tema intunecata, vei ramane tintuit in scaun si vei admira frumusetea si naturaletea cu care regizorul pune in pagina un moment istoric.